Bun .. n`am mai postat de mult timp ceva aici, motivele fiind diverse : n`am avut timp ( asta e de fapt o scuza ) , n`am avut inspiratie, n`am avut dispozitia necesara, m`am saturat sa`mi enumar gandurile aici. Cu toate astea, am observat ca ma linisteste si aici ma descarc eu cu mine, fara sa fiu nevoita sa ma plang cuiva.
Ma plang mie !
Ce pot sa spun .. chestia e ca zilele astea s`au strans toate intr`un manunchi si s`a format un imens esec. Cine spune ca nu primeste ceea ce a cerut, se inseala amarnic. Spun asta pentru ca am vrut, am implorat agitatie, haos, o persoana dupa care sa`mi fie dor si am primit. Da .. cam aici vroiam sa ajung, iar cel mai nasol lucru e ca nici macar nu stiu ce inseamna DOR. Stiu doar ca de fiecare data cand ma gandesc la el ( nu conteaza care el ) , ma arde pe dinauntru si nu mai pot sa zambesc deloc. Se asterne pe chipul meu un alt chip … unul extrem de pierdut, extrem de nesatisfacut si care cere multi pumni. Cred ca sunt masochista, pentru ca toate astea mi le fac cu propria mea mana … si simt o placere nebuna sa`mi infig de fiecare data si mai tare cutitul in rana asteptand pana vine sangerarea, in urma careia incep sa regret absolut tot. Dar la ce rost ? Oare unde imi e capul cand cred ca merit 100 de sanse ? Am constientizat de`abia acum faptul ca fiecare are 2, maxim 3 sanse. Ce`am facut eu ? Am dat cu piciorul la toate, pentru ca eu cer mereu imposibilul … am fost creata pentru a strica tot si pentru a`mi face singura viata imposibila. Spun multe, extrem de multe chestii care poate ii dor pe ceilalti, dar ma ranesc in primul rand pe mine, apoi pe restu`… pentru ca de fiecare data prefer sa ma dau din calea multora, ca sa fie ei fericiti si uit de mine. Asta ce inseamna ? Ca`s o tampita nu ?
…… probabil n`are nici un sens ce`am scris aici, a fost doar un refugiu ca sa ma eliberez de toate frustrarile.
Ascult acum o melodie care are un vers foarte potrivit pentru starea mea “ Love keeps hatin` on me, so I hate love” . E pe sistemul “ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” .. chiar asa si e, din cate am observat, dragostea parca se tot incapataneaza sa`mi faca rau. Care`i faza ? Nu se vehiculeaza mereu tot felul de teorii ca dragostea e buna, ajuta, e sfanta ? Prostii ! Dragostea e ca un fulg , zboara el ce zboara, dar pana la urma cade si se topeste, dupa care apare alt fulg si tot asa … un intreg ciclu al fulgilor de nea. Chiar nu mai suport sentimentul asta pe care`l am .. nici macar nu stiu cum sa l explic. E un amestec de iubire, nervi, frustrare, evadare, cedare, abandon, singuratate, cam 10 tone de dor, durere cat cuprinde, ochi inchisi, cap lasat, o singura dorinta si mult regret. Un amestec nu foarte favorabil pentru starea in care ma aflu ..
Cum am spus, ma arde pe dinauntru si habar n`am cu ce sa sting asta. Ma cufund in continuare in gandurile mele asteptand sa`i pese cuiva de mine si de ce simt eu.. :)