
Treci pe strada pe langa un orb si te gandesti cat de norocos esti ca poti sa vezi minunatiile care te inconjoara. Poti sa vezi rasaritul soarelui intr`o dimineata curata, poti sa vezi sclipirea din ochii persoanei care te iubeste, poti sa vezi chipul celui care sufera, poti sa vezi frunza care se desprinde de creanga imbatranita de toamna, poti sa vezi inocenta unui copil, poti sa vezi zambetul celui fericit, poti sa vezi lacrima care se desprinde din ochii celui care te iubeste, poti sa vezi cerul instelat, poti sa vezi magia zilelor care trec. La coltul strazii se afla un mut care poate transmite suferinta prin albastrul ochilor si te strabate poate mila prin toate incheieturile. Incepi sa te gandesti cat esti de norocos ca poti vorbi, ca poti transmite un “te iubesc” fara sa te impiedice nimic, ca poti sa strigi cand bucuria iti patrunde in vene, ca poti sa spui un “iarta`ma” atunci cand ai gresit, ca poti canta ca sa te linistesti, ca poti sa`l opresti pe cel care vrea sa plece, ca`l poti incuraja pe cel trist, ca poti sa razi cu toata patima atunci cand esti cu prietenii.
Ei sunt cei care sufea , nu tu , cel care crezi ca un simplu “Da” iti poate schimba viata. Un simplu “ da” ti`o poate imbunatati. Il ai alaturi de tine , in ciuda tuturor faptelor , ai cui sa spui o gluma, ai cui sa impartasesti o suferinta si cel mai important ai de unde sa auzi un sincer “ te iubesc”. MAI LASA FRICA !