Si cu visele mele cum ramane ?

Vreau sa incep asta prin a spune ca nu intentionez sa dramatizez si sper sa nu rabufnesc in asa fel incat sa inspir mila sau alte sentimente de genul asta. Am pierdut o persoana, un prieten ( sau cel putin asa il consideram ), am pierdut ceva ... nu conteaza asta foarte mult, pentru ca persoane gasesc, prieteni imi fac iar . Dar visele mele ? Si tot ce planuisem sa traiesc alaturi de acea persoana ? Si chestiile importante pe care vroiam sa le impartasesc cu acea persoana ? Si toate sperantele pe care le pusesem in acea persoana? Si toate sentimentele pe care le pusesem in palma acelei persoane ? Acum nu mai am cu cine si trebuie sa o iau de la capat, sa caut din nou pe cineva care cred eu ca merita. Astea sunt de fapt lucrurile care ma dor, ca nu am apucat sa fac tot ce`mi doream cu acea persoana care simteam eu ca merita ( simteam prost ).  Si ma doare pana in adancul pieptului, e o durere seaca si de care nu mai scap ... pentru ca din nou visele mele sunt la pamant si`mi va fi foarte greu sa le ridic iar deasupra capului. Ma descurc singura, dar toate urmele astea raman ... si simt ca parca toate se busesc in pieptul meu, dar poate nu le merit pe toate. Stiu ca suna a cliseu, dar mi`e frica sa mai fac pasi inainte, pentru ca la fiecare pas simt ca gresesc ... 

Ah, deja am dat`o in drame, dar trebuia intr`un fel sau altul sa ma descarc. 

Concluzia este ca nu ma doare ca te`am pierdut pe tine ca persoana, ma doare ca mi`am pierdut toate visele alaturi de tine si trebuie sa`mi aman planurile, pana voi gasi pe altcineva. Iar cine ma cunoaste ... stie foarte bine ca sunt genul de persoana care gaseste foarte greu un "altcineva".
As putea scrie aici ore intregi toate cate ma ard pe dinauntru, toate dezamagirile, toate asteptarile pe care le aveam si toate cate imi imaginam, dar ma rezum la a spune ca fiecare an se termina pentru mine in aceeasi agonie fara nici macar un gram de exaltare. 

Fara ranchiuna, urez tuturor un an nou cat mai fericit, plin de tot ce e mai bun.

I need you ?

Of course I do.

What about me?

SUNT … ciudata.
AS VREA SA... fie totul altfel.
PASTREZ…doar amintirile neplacute uneori, pentru ca ele`s cele care`mi dau putere sa trec mai departe.
MI-AS DORI SA... dau timpul inapoi.
NU IMI PLACE…sa fac ce spun altii.
MA TEM…de singuratate.
AUD…prost cand am ochelarii pe ochi.. doar ce vreau.
IMI PARE RAU…ca gresesc mereu.
IMI PLACE… sa cant.
NU SUNT...ce`as vrea sa fiu.
CANT…mereu, chiar daca acest cuvant ma sperie.
NICIODATA…n`am fost fericita pe deplin.
RAR…zambesc fara griji.
PLANG…cand trebuie.
NU SUNT MULTUMITA…de nimic, niciodata.
NU IMI PLACE...sa fiu mintita.
SUNT CONFUZA…in legatura cu tot.
AM NEVOIE…de prieteni.
AR TREBUI…sa fiu altfel.

Mereu uit sa te uit.

Bun .. n`am mai postat de mult timp ceva aici, motivele fiind diverse : n`am avut timp ( asta e de fapt o scuza ) , n`am avut inspiratie, n`am avut dispozitia necesara, m`am saturat sa`mi enumar gandurile aici. Cu toate astea, am observat ca ma linisteste si aici ma descarc eu cu mine, fara sa fiu nevoita sa ma plang cuiva. 

Ma plang mie !

Ce pot sa spun .. chestia e ca zilele astea s`au strans toate intr`un manunchi si s`a format un imens esec. Cine spune ca nu primeste ceea ce a cerut, se inseala amarnic. Spun asta pentru ca am vrut, am implorat agitatie, haos, o persoana dupa care sa`mi fie dor si am primit. Da .. cam aici vroiam sa ajung, iar cel mai nasol lucru e ca nici macar nu stiu ce inseamna DOR. Stiu doar ca de fiecare data cand ma gandesc la el ( nu conteaza care el ) , ma arde pe dinauntru si nu mai pot sa zambesc deloc. Se asterne pe chipul meu un alt chip … unul extrem de pierdut, extrem de nesatisfacut si care cere multi pumni. Cred ca sunt masochista, pentru ca toate astea mi le fac cu propria mea mana … si simt o placere nebuna sa`mi infig de fiecare data si mai tare cutitul in rana asteptand pana vine sangerarea, in urma careia incep sa regret absolut tot. Dar la ce rost ? Oare unde imi e capul cand cred ca merit 100 de sanse ? Am constientizat de`abia acum faptul ca fiecare are 2, maxim 3 sanse. Ce`am facut eu ? Am dat cu piciorul la toate, pentru ca eu cer mereu imposibilul … am fost creata pentru a strica tot si pentru a`mi face singura viata imposibila. Spun multe, extrem de multe chestii care poate ii dor pe ceilalti, dar ma ranesc in primul rand pe mine, apoi pe restu`… pentru ca de fiecare data prefer sa ma dau din calea multora, ca sa fie ei fericiti si uit de mine. Asta ce inseamna ? Ca`s o tampita nu ?

…… probabil n`are nici un sens ce`am scris aici, a fost doar un refugiu ca sa ma eliberez de toate frustrarile.

Ascult acum o melodie care are un vers foarte potrivit pentru starea mea “ Love keeps hatin` on me, so I hate love” . E pe sistemul “ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” .. chiar asa si e, din cate am observat, dragostea parca se tot incapataneaza sa`mi faca rau. Care`i faza ? Nu se vehiculeaza mereu tot felul de teorii ca dragostea e buna, ajuta, e sfanta ? Prostii ! Dragostea e ca un fulg , zboara el ce zboara, dar pana la urma cade si se topeste, dupa care apare alt fulg si tot asa … un intreg ciclu al fulgilor de nea. Chiar nu mai suport sentimentul asta pe care`l am .. nici macar nu stiu cum sa l explic. E un amestec de iubire, nervi, frustrare, evadare, cedare, abandon, singuratate, cam 10 tone de dor, durere cat cuprinde, ochi inchisi, cap lasat, o singura dorinta si mult regret. Un amestec nu foarte favorabil pentru starea in care ma aflu ..

Cum am spus, ma arde pe dinauntru si habar n`am cu ce sa sting asta. Ma cufund in continuare in gandurile mele asteptand sa`i pese cuiva de mine si de ce simt eu.. :)

October`s last hope

Minte`ma, strange`ma, smulge`mi pielea, arde`mi buzele, spanzura`mi gandurile, frange`mi aripile,dar inima te rog s`o lasi la locul ei. 

Esti diferit de ceilalti, esti ciudat si special, esti de neatins si totusi atat de aproape, iar felul cum imbini atatea personalitati … ma zapaceste. Imi fluturi cuvintele prin fata, fara sa stii ca sunt dependenta de adierea lor. 

Mi`e frica, mi`e frica de nou, mi`e` frica de zambetul tau .. mi`e frica de el pentru ca mi`ar putea demola sufletul. Ezit sa te strig, ezit orice lucru are legatura cu tine, toate astea pentru ca odata ce am o parte de tine, nu renunt pana nu te am in intregime. 

Imposibil .. esti vandut deja.

Schimbari

M`am schimbat. 

Cum? ` In rau.

De ce ? ` Habar n`am. 

Cand ? ` Nu tin minte.

Comportament vechi : inocenta, prietenie, respect.

Comportament actual : vulgaritate, indiferenta, obraznicie. 

Iar scoala

2 saptamani si incepe scoala .. s`a dus vara, permitandu`i toamnei sa`si infinga crengile ploioase in fiecare oras al tarii. Nu`s nici fericita , nici trista .. momentan am o stare de indiferenta in ceea ce priveste inceperea scolii. Toti sunt "wooow .. sa `mi iau haine. hello incepe scoala " .. fuck , nu ma preocupa deloc chestia asta acum. Pot sa ma duc imbracata si intr`un sac, nu asta conteaza pentru mine. 

Hmm .. ma bucur doar pentru ca o sa`mi vad colegii si o sa am cu ce sa`mi ocup timpul. O sa stau 6 ore pe zi la scoala , in care toti profesorii o sa`mi manance ficatul cu teoriile. Mi`e dor sa stau in banca mea, alaturi de cele 3 colege si sa radem fara oprire. Dar cam atat .. pentru ca stiu ca dupa o saptamana de scoala in care o sa ma trezesc la 6 dimineata , o sa vreau din nou vacanta doar ca sa mai prind cateva ore de somn.

O sa treaca timpul asa repede .. imediat o sa vina iarna cu sarbatorile specifice , apoi ziua mea de la care nu stiu la ce sa ma mai astept ( anu` asta cred ca daca am noroc doar ma calca tirul si scap usor ) , apoi o primavara fugitiva si din nou vacanta de vara. 

Ce repede trecem prin viata .. pacat ca nu stim sa ne bucuram de fiecare moment trait.

Mi`e dor ..

Hey .. nu v`am povestit toate intamplarile placute prin care am trecut in tabara. Cu o zi inainte sa plec, m`au contactat cei de la “Dansez pentru tine” ca sa`mi ceara mai multe detalii despre motivul pentru care as vrea sa particip la emisiune si m`am entuziasmat mult prea tare si`mi cam pierise cheful de tabara. A doua zi dimineata aveam bagajul mai mult decat full si cantarea o tona si cu 5 minute inainte sa plec l`am deschis si am mai scos un brat de haine pe care le`am aruncat pe pat si apoi am plecat spre Episcopie, acolo unde era locul de intalnire. Am mers cu Andreea, Diana, Ionica si Raluca. In prima faza am zis : “Ce o sa fac eu aici ? ce caut aiciiii ? “ , pentru ca eu si Andreea ne`am racait tot anul, cu Diana eram cam certata, Ionica oricum este cea mai ametita persoana existenta si nu prea ma puteam baza pe ea, iar cu Raluca nu prea aveam tangente. Eram toti in locul de plecare cu bagajele trantite langa un gard, fiecare studiindu`i pe cei din celelalte orase. In cele din urma a venit autocarul, nu era nimeni prea entuziasmat de tabara aceasta, dar ne`am urcat in el plini de sperante. 

Dupa vreo doua ore de drum in care mai aveam putin si vomitam, am ajuns. Am fost nevoiti sa ne caram geamantanele pana la campus .. si acum mai am vanatai pe picioare de la bagaj. In fine, ne`am bagat si ne`am scos, ne`am injurat tot neamul, dar pana la urma am ajuns. La prima vedere am zis “vreau acasa. “ , dar apoi ne`am cazat intr`o camera in care practic batea vantu` .. era un curent infernal, in prima noapte am dormit cu glugile pe cap si sub paturi. 

Am inceput cat de cat sa ne acomodam, seara ne duceam la bar, cum l`am numit noi “ bamboo bisoca”, unde ne luam cate un Ciucas la 2 lei sau un Skol la 2,5 lei si jucam un ping pong. In prima seara am baut juma de sticla de bere si deja vedeam in dungi, mergeam pe 12 carari. Ceilalti au plecat si am ramas la bar doar cu George, Mihai, Ionica si Lidia. Am decis si noi intr`un final sa ne intoarcem in campus si eram toti ametiti, asa ca am am zis sa ne oprim putin si practic ne`am asezat cu fundurile pe pamant. Dintr`o data a disparut Lidia si o vad venind din spate, prima intrebare care mi`a venit in gand a fost “ Unde ai fost Lidia ? “, la care ea mi`a raspuns foarte entuziasmata “Am fost sa ma pis si ar fi bine sa va ridicati , ca vine spre noi “ . Ce puteam sa mai zicem ? ne`am ridicat si am pornit iar la drum .. Am uitat sa precizez ca Ionica se oprea din 20 in 20 de metri si se aseza langa vrun copac tipand “ eu aici dorm “ . 

Pff… am uitat sa zic despre faptul ca prima masa pe care am primit`o la campus a fost fasolea , ne`au luat aia din plin. Ne`a durut burta pe mine si Andreea de ne venea sa ne dam cap in cap si`apoi sa ne dam cate un pumn. De atata durere am picat in patima tutunului si am hotarat cu Diana si Andreea sa ne luam un pachet de kent 8. Nu am inceput si noi cu un kent mai usor, direct la 8 ne`am dus. Am fumat, iar dupa cate o tigara ( Andreea a fumat 2 ca ea e mai mare si ii trebuie mai multa cantitate de tutun ) , ne`am cacat .. (ce urat a sunat asta , dar chiar asa a fost ) . Nu ne permiteam sa ne cacam in cele 4 wc uri comune din campus, asa ca ne iubeam cu natura. Eu m`am cacat dupa un copac , ca`s mai pudica .. Andreea s`a asezat direct in mijlocul unei pajisti cu flori si si`a dat drumu`, ea e mai practica de fel. 

Buuun .. in celelalte seri deja se stia, se strangeau majoritatea in curte, care mai de care mai aranjat, ca sa plecam la bamboo bisoca. Ciucasu` nu lipsea dupa masa noastra, am devenit toti niste otetari.. aaa si mai si fumam toti, eram imbacsiti de tutun. Ne mai baga nenea de la bar o muzica populara, mai spargeam o samanta, mai jucam un ping pong .. ca la tara. 

Asaa .. trecusera vreo 2 zile si a venit vremea sa ne cacam iar.. ne`am dus in alt loc : eu ,Andreea (care nu lipsea niciodata de la acest “ritual” ) , Lidia si Diana. Eu , Lidia si Diana ne`am dus mai in iarba, mai dupa un copac, insa Andreea s`a asezat exact pe marginea drumului. Dupa ce am terminat “misiunea” , a venit Diana la mine foarte socata sa`mi spuna ca Andreea e transpirata toata si ca i`au dat lacrimile. M`am dus la Andreea, zic “ce ai facut ma ? “, la care ea : “M`am cacat cat o vaca :|”. Nu mai spun ca mama ei mereu o suna cand isi facea ea treburile “ ce faci,Andreea ? “ “ uite ma duc sa ma cac, mama “ .. “ce faci ,Andreea?” “ uite tocmai vin de la o cacare, mama “ . 

Nu mai spun ca injuram de mama focului … dar cel mai frumos le spunea vestitul Carja din Sighisoara : “ `ai di pula me “ si “ baga`mi`i mana`n cur si facea`mi`ai laba la cacat “ ( asta este cea mai scarboasa injuratura existenta ) ,pe care il apreciez pentru ca a fost singurul care s`a purtat natural. 

Aveam in acest campus tot felul de specii umane : de la nimfomane pana la gigolo. Dar si asa … mi`e dor chiar si de ei . 

Imi amintesc cum radeam pana la 6 dimineata si ascultam manele in fiecare zi, cum canta Andreea in pat , nemachiata si ciufulita” bucurie`n satra toata” . Am ajuns acasa slaba moarta, deshidratata si plina de tutun si bautura, dar cu niste prieteni minunati. 

Mi`e extrem, extrem de dor de toti .. si nu credeam ca o sa aibe asemenea impact tabara asta asupra mea. De`abia astept sa inceapa scoala, sa se termine .. si sa mergem iar la Bisoca. 

Acolo nu puteam sa fiu suparata, pentru ca eram inconjurata de niste oameni incredibili. 

Acolo nu trebuia sa dau explicatii nimanui. 

Acolo nu comenta nimeni nimic despre rasul meu. 

Acolo exista iubire, nu era urma de falsitate. 

Mi`e dor de voi , bai astia !

Simplu, dar atat de complicat

Arunca`mi o funie si la lista infinita de salvari adauga`ma si pe mine. Aprinde`ti o tigara si hraneste`ma cu fumul tau, iar apoi lasa`ma sa`ti beau gingasia. Lasa`ma  … lasa`ma sa ma aplec peste tine si sa`mi lipesc trupul de al tau, fara sa`ti simt raceala. Simte`mi dorul si fa linsite ca sa`mi auzi inima cum striga numele tau. Da`mi jos valul pe ochi si sterge`mi dara de rimel din coltul ochiului, smulge`mi rujul de pe buze cu cel mai brutal sarut si dezordoneaza`mi buclele. Atinge`mi silueta, insa cu teama, caci are obisnuinta sa minta. Iti creeaza senzatia de tremur si`ti place .. Prinde`ma repede in brate si danseaza cu mine cel mai inestetic vals. 

Imi plac lucrurile gresite, ma fac sa te iubesc, pentru ca  ..  tu`mi esti interzis.

Cam atat despre mine

Nu inteleg. Sunt atat de buna in a da sfaturi, dar atunci cand e vorba de mine, aleg cel mai prost drum. Si daca ma loveste in frunte o pancarda cu “Atentie, pe aici trebuie sa o iei “, eu tot pe partea gresita o iau. Asta cred ca inseamna ca voi fi si un sofer mai mult decat groaznic, amenzi regulate scrie pe mine sau puscarie. Cred ca m`ar prinde dungile si oricum am vazut ca se poarta. 

Whatever .. treaba e ca acum ceva timp cineva mi`a zis ceva gen “ ai o inima de piatra”. Vai si cat m`a iritat acesta fraza, dar acum am ajuns la concluzia ca omu` avea dreptate, chiar am o inima de piatra. O piatra dinaia chiar urata si murdara, plina de mizerii de tot felu` pe care nu stiu cum sa le inlatur, ca ma apuca mereu o indiferenta totala , pe care cateodata prin prostia mea o confund cu lenea. E ca atunci cand mergi descult pe asfaltul aproape topit de soare, iar caldura din el iti invaluie tot trupul si apoi te cuprinde agonia. Cam asa e la mine cu indiferenta, parca mi`a legat tot corpul cu un lacat bine incuiat, care se deschide singur din cand in cand, foarte rar oricum. De ceva timp mi`am dat seama ca pe langa faptul ca am o inima de piatra, mai sunt si cea mai ciudata persoana pe care o cunosc. Nu e vorba doar de faptul ca habar n`am ce vreau, ca asta puteam sa o trec cu vederea ca sunt la o varsta destul de dificila, dar ma uimeste comportamentul meu. Ma schimb de la ora la ora, acum te iubesc, in clipa urmatoare iti crap capu` cu toporu` si imi cer scuze, ca dupa aia imi pare rau. 

Loveste`ma, doamne, cu putina ratiune ! Stii ca i`am facut pe preoti de tot rahatu` la ultima ora de religie, da` promit ca n`o mai supar pe profa si nu ma mai contrazic cu ea in privinta spovedaniei, numai uita`te putin si inspre mine si ajuta`ma sa fiu in stare sa iau macar o decizie singura.. aa ,dar sa fie si decizia buna, ca decizii proaste tot am luat de cand ma stiu. Aaa .. azi cred ca am luat o decizie bunicica, sunt hotarata sa dau la medicina. Chiar daca asta presupune sa stau juma` de viata in facultate, ceea ce clar nu`mi convine, o sa ma conformez si pentru prima oara o sa tac si o sa fac ce trebuie, fara sa`mi dau eu cu presupusu` si sa incep cu fel de fel de comentarii. 

In rest, ce sa mai zic despre mine … traiesc degeaba si consum aeru` aiurea.

Nu stiu sa`mi ascult inima

Sau poate vorbeste ea prea incet, de ce trebuie sa fiu eu vinovata ?

Daca pleci ..

Daca pleci,

Te rog sa nu ma lasi singura de tot

Si sa`mi permiti inca sa pot,

Sa te castig

Daca pleci,

Lasa`ma sa`ti trec mana prin par

Ca sa alung deasupra ta orice nor,

Care te poate uda.

Daca pleci,

Permite`mi sa iau asupra mea

Orice greseala care in trecut a fost a ta,

Ca sa te simt aproape.

Daca pleci,

Pune`ti jacheta mea pe umeri ca sa scapi de frig

In zilele in care nu`mi ajunge mana sa te ating

Si sa`ti imprumut corpul meu.

Daca pleci,

Lasa`ma sa sper ca`mi vei aduce o floare,

In care sa strangi 100 de raze de soare

Si sa mi`o prinzi in par.

Daca pleci,

Lasa`mi poza ta sub ceasca de cafea,

Ca sa pot sorbi mai lent din ea,

In fiecare dimineata.

Daca pleci,

Pune`mi sa cante melodia care ne dadea sens,

Aia care are” te iubesc” in fiecare vers,

Ca sa`mi dea viata zi de zi.

Daca pleci azi,

Intoarce`te cel tarziu maine si da`ti seama,

Ca viata mea e atat de strans legata de a ta ..

Alti pasi, alte urme ..

Trag un cub de aer in piept si simt cum imi sunt involburati plamanii, iar cutia de carton in care ma aflu se mareste permitandu`mi sa`mi scot mainile amortite din buzunare. Simt c`am stat acolo o viata intreaga, iar momente de evadare n`au existat, doar le`am visat. 

Un gand enigmatic ma cuprindea din ce in ce mai des si loveam peretii cutiei ca sa scap de nonsalanta care mi`o aratau prietenii. Casa mea, cutia, niciodata n`a fost sigilata, asta dovedind ca puteam sa ies oricand, insa inspaimantarea de realitate era tot mai batuta in cuie in chestia aia numita suflet. Nu am nici macar gauri prin care sa patrunda aerul, ci pur si simplu il inspir si`l expir pe cel cu care am intrat in acest cub de carton de la inceput. E uzat, insa ma ajuta sa supravietuiesc si ma multumesc cu acest aspect, relativ banal. Pana si sufletul mi`e in colturi, exact ca locul in care stau, chiar poate e si din carton, reusind cei din jur sa se multumeasca vazandu`ma o papusa din plastic, care nici macar nu e in stare sa apara in cele mai importante vitrine din oras. Cred ca sunt propriul meu dusman, dar cartonul e tare si nu`mi pot modela sufletul intr`o inima. Si`ti spun tie, sufletule, lasa`ma sa te indrum si`ti promit ca firele de iarba vor fi mai verzi ca de obicei. 

O raza de soare patrunde in cutia mea, iar din reflex ochii mi se ridica in tavanul ei, care se ridica si se desparte cu un sunet ciudat, un sunet care suna a vechi. Bucati de carton cad si`mi ajung in brunetul intensificat de intuneric al parului meu, exact ca atunci cand o cladire incepe sa colectioneze ani buni in spate. Ce pot spune atunci cand vad soarele zambindu`mi ? Sunt libera, iar sentimentul asta imi mistuie sufletul cu o intensitate de neinteles. Mi`e frica, mi`e bine, dar oare cum e posibil sa simt in acelasi timp lucruri diferite ? Am in fata o alee intinsa, care deocamdata e pustie, pentru ca trebuie sa`mi pun amprenta pe ea. Ma voi plimba atat de mult printre spini si printre flori, pentru ca asta simt eu ca defineste cuvantul “ matur “ . Cutia de carton, copilaria mea, am lasat`o in urma si`am plecat. Incep sa merg pe alee, iar in urma mea se inchid doua perechi de usi, iar lacatul lor e invincibil, asta pentru ca a venit momentul sa ma descurc singura. 

M`am maturizat si am plecat dintre papusi.

I`ll be back

Hey .. maine plec in tabara si n`o sa mai scriu pe aici vreo saptamana. Ma simt din ce in ce mai bine si sper sa ma intorc cu o viziune mai frumoasa despre viata.

Pain

Ma simt rau… dar ce le pasa celorlalti ? Le arat un zambet oricat ar fi el de fals, trec mai departe, iar lumea uita ca am trecut pe acolo. Nu stiu de ce am starea asta de rahat care nu mai inceteaza, dar simt ca nici macar prieteni nu mai am …desi stiu ca ei sunt acolo intr`o masura sau alta. Nu prea`mi pasa de nimic si vreau sa depasesc etapa asta din viata mea care e constituita doar din durerea inimii mele, etapa in care simt ca Dumnezeu parca se incapataneaza sa nu ma vada. Nu vreau sa supar pe nimeni ..doar ca toti asteapta de la mine sa le ridic moralul. Cu mine cum ramane ?

Sunt la pamant, am nevoie de o mana care sa ma ridice si tot eu sunt aia care`mi infig palmele in sol si ma ridic. “Ce nu te omoara te face mai puternica” .. destul de adevarat , trebuia sa fiu moarta de mult. Nu`mi doresc sa`mi umplu blogul de dramatisme, doar ca lacrimile care ma sufoca in momentul asta sunt mai puternice decat mine si simt ca trebuie sa transpun aici tot ce simt sperand ca nimeni sa nu citeasca. 

Si cum spunea HiQ intr`o melodie … 

“ Ma doare de mor ".

Barbatii

Voi barbatii, batrani sau tineri, sunteti niste copii.

Azi mi`am facut curat in suflet

Azi mi`am facut curat in suflet si am renuntat la toate amintirile care inainte ma dureau imi dadeau batai de cap.

My hair

Varsator:
Curioasa si extrem de inteligenta, femeia-Varsator adora sa fie versatila. Iti place sa experimentezi si asta te tranforma intr-un punct de atractie. Tu esti fata de vis-à-vis pe care toate fetele o invidiaza.
Culoare:
In functie de cum te simti. Indraznesti orice.
Forme:
Tendintele pentru fetele cuminti nu sunt pentru tine.




P.S. : I`m so unique.

Daca eram ... , as fi fost ...

Daca eram un anotimp, as fi fost primavara.
Daca eram o luna, as fi fost decembrie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost vineri.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineata.

Daca eram un animal marin, as fi fost un delfin.

Daca eram o virtute, as fi fost ambitia .
Daca eram o planeta, as fi fost Marte.
Daca eram un lichid, as fi fost Fanta.

Daca eram un metal, as fi fost argint.

Daca eram o pasare, as fi fost porumbel.
Daca eram o planta, as fi fost o zambila.

Daca eram o stare a vremii, as fi fost furtuna.
Daca eram un instrument, as fi fost chitara.
Daca eram un serial, as fi fost “CSI – New York” sau “ Ghost Whisperer”.
Daca eram un oras, as fi fost Londra.
Daca eram un gust, as fi fost un dulce-amarui.

Daca eram o aroma, as fi fost vanilia.
Daca eram o culoare, as fi fost albastru.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost gura.

Daca eram un drog, as fi fost Ecstasy.
Daca eram un accesoriu, as fi fost un medalion.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet.
Daca eram o materie, as fi fost psihologie.

Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Sailor Moon.

Daca eram un numar, as fi fost 1.

Daca eram o haina, as fi fost o jacheta.

Viata

Sunt cateva intrebari care nu`mi dau pace si ma framanta de cate ori ma pun pe ganduri : de ce a hotarat lumea ca eu sa exist ? de ce am inima ? ce fel de inima am ? de ce o pun in functiune ? ce e iubirea ? stiu sa iubesc ? vreau sa iubesc ? de ce nu am un zambet frumos ? de ce ma doare inima ? cum am invatat sa plang ? cand am invatat sa rad ? cine ma face cel mai des sa rad ? e prima mea viata asta sau am mai existat ? stiu sa`mi fortific existenta ?

N`am nici macar un singur raspuns, iar viata pentru mine e ca un fulg. Il poarta destinul prin fiecare colt al existentei, fie el bun sau rau, asumandu`ne consecintele, chiar daca am invatat sau nu sa facem asta. Viata .. vis , iubire, ambitie, traire, atitudine. Si daca toate acestea costituie un intreg, atunci de ce nu pot sa le ating pe toate ? E ca atunci cand ti se intampla o minune.. iar eu una nu cred in minuni. Niciodata nu ma voi apropia de perfectiune, mereu ma trage ceva in jos, iar asta intr`un fel ma multumeste. Imi plac defectele, imi place haosul, imi place deranjul lucrurilor din viata mea. Mereu fac puzzle`ul constituit din piesele intamplarilor mele, chiar daca unele sunt mai intunecate, iar altele pline de caldura.

E frumoasa viata ? Merita traita ? ..merita traita, te invata atat de multe lucruri … este si frumoasa , dar amaraciunea pe care sunt nevoita sa o gust cantareste mult prea mult in balanta si sper ca asta sa nu ma determine sa`mi distrug singura zidul pe care l`am construit in toti acesti ani.

Acord timp timpului

Timpul schimba totul, chiar daca incerci sa ramai proptit in propriile intentii. Niciodata nu voi reusi sa`mi ating obiectivele fara unele impedimente. As vrea sa cred ca intr`o zi o sa ma vezi, iar ploaia sa faca parte din decor. Imi place ploaia, ma elibereaza de caldura verii, iar gandurile mi se asambleaza ca un puzzle, imaginea finala fiind splendida, doar ca eu formez o imagine din cuvinte.Cand o sa`ti vorbesc, n`o sa te mint .. nu pentru ca as putea fi patetica si ti`as putea spune ca n`am facut o niciodata, ci pentru ca viziunea mea despre tine nu merita minciuni. Chipul ti`ar fi manjit de uratenia minciunii si asta ar fi un pacat, pentru ca tenul tau exprima doar puritate. Si vreau sa ma dezbraci in ploaie de inhibitii, sa`mi arunci departe haina timiditatii si sa`mi smulgi cu dintii camasa lasitatii. Nu cedez usor de obicei, dar in fata ta ma pierd cu firea si fiecare por imi este invadat de dorinta.Imi suflii pe gat si ma apuca o halucinatie nebuneasca, semn al slabiciunii mele interioare, iar senzatia pe care mi`o ceezi e unica. E unic tot ce tine de tine .. de la modul in care iti dai parul intr`o parte constant pana la felul in care ma pupi parinteste pe frunte si`apoi dispari, scopul tau fiind acela de a`mi induce dorul de tine. Sa stii ca`ti iese .. ma cuprinde dorul din secunda in care umbra iti dispare in coltul strazii. Vreau doar sa pot sa acord putin timp timpului ca sa ma poti descoperi, dar mai ales sa gasesc armonia care sa ma determine sa ma descopar singura.

E doar o stare

Frumos afara … n`am ce zice. Doar ca frumosul e limitat, e ca soarele .. nu sta toata ziua pe cer. Ma arde intai si apoi ma bronzeaza. Exact asa e si cu faptele, ma dor mereu, dar mergand tot inainte se uniformizeaza. Imi place sa fiu trista, parca in momentele astea sunt linistita. Ma gandesc la absolut tot: prin ce`am trecut, prin ce trec, pentru ce sa ma pregatesc. Totul e imprevizibil si daca vrei tu ..pe ghicite. O iei ca la x si o, nu mereu iese jocul in favoarea ta, dar oricum ai sanse mari si continui sa joci pana reusesti si`ti iei revansa. Am invatat sa ma strecor printre situatii pentru ca altfel n`am cum sa supravietuiesc. Urc incet scara vietii, dar cateodata treptele sunt putrede si se mai rup si trebuie sa o iau de la capat. Nu`i nimic.. doar in asta consta totul nu ? Repeti pana te inveti minte si stii sa reactionezi cu multa usurinta si maturitate. Am trecut prin multe chiar daca am 16 ani, iar aceste lucruri m`au ajutat sa devin mai puternica, dar la ce rost? Si`mi permit sa repet intrebarea : la ce rost ? Mereu o sa existe caderi in viata si cu toate astea nu poti atinge apogeul ala al indiferentei si al simtului de forta spirituala. Pentru ca nu exista apogeu, e totul ca`ntr`un meci de fotbal. Pentru 90 de minute te antrenezi luni in sir, dar sansele sunt impartiale .. si poti castiga sau nu. Totul e cam relativ, niciodata nu suntem siguri de ce vrem sa facem, de ce vrem sa devenim si de ce vrem sa se auda mai tarziu despre noi.
Incurajari ? Am parte de ele zilnic.
Minuni ? Niciodata n`o sa am mana destul de lunga ca sa le ating

Dansez pentru tine

O experienta de neuitat

Saluuut .... tocmai am ajuns acasa de la Bucuresti. Am fost la preselectii, a fost o zi minunata, dar extrem de obositoare. In afara de faptul ca am stat 7 ore pe un scaun, totul a fost super. Am dansat, m`am simtit bine, iar cand eram pe scena imi zambea Magda din juriu ( care apropo este cea mai minunata persoana pe care am avut ocazia sa o cunosc ) si imi inspira increderea de care aveam nevoie. M`au selectat din prima proba, iar la cea de`a doua trebuia sa reproducem o coregrafie pe care ne`o arata unul din coregrafi ( mie mi`a picat Edi Stancu ). Acum trebuia sa le trimit celor de la Dansez pentru tine un mail cu toata viata mea si multe poze. N`am speranta sa ma aleaga pentru ca au fost foarte multi oameni, iar unii dintre ei chiar erau foarte buni si astazi am auzit atatea cazuri grave, incat m`am intors putin socata. Am vrut sa lupt pentru mama, am luptat si asta este cel mai important pentru mine. A fost o experienta unica si maine o sa postez si multe poze de acolo.
Multumesc celor care mi`au dat astazi mesaje si m`au sunat pentru a ma incuraja.

Vis

Maine plec la Bucuresti la preselectii. M`am hotarat sa ma duc pentru ca toti prietenii mei mi`au spus "e sansa ta" si chiar am ajuns sa cred acest lucru. Nu sper sa ma aleaga, nici macar nu visez la asa ceva, dar merg pe ideea ca poate ma vede cine trebuie. Ma prezint acolo cu sanse 0, dar experienta va fi minunata. Am un car de emotii, dar am multi oameni care ma sustin si nu ma linistesc pana nu ma vad in Bucuresti la teatru Nottara. Imi place sa dansez si cei din anturajul meu stiu asta cel mai bine.

Ce sa mai spun ?
De`abia astepttttttttt .
Prieteni, va multumesc pentru sustinerea pe care mi`o acordati la fiecare pas.
Va iubesc !

p.s. : Te`am sustinut, "m`ai sustinut" !

Fara titlu

Hey .. zilele astea m`au sunat cei din echipa Dansez pentru tine pentru a ma invita la preselectii vineri sau sambata. Bun ! Dupa ce am inchis telefonul tremuram si credeam ca mi s`a facut vreo farsa, dar era totul adevarat. Normal ca le`am povestit tuturor celor care ii cunosc de intamplarea asta si aproape toti m`au felicitat, s`au bucurat pentru mine si ma impingeau de la spate sa nu mai stau pe ganduri si sa plec la Bucuresti. Spun " aproape " pentru ca prietenul meu cel mai bun nu a fost in stare sa ma sustina, spunand ca oricum sunt mica si de inaltime si ca varsta, in mai putine cuvinte : n`am nici o sansa. In afara de astea m`a facut si proasta in repetate randuri pentru faptul ca sunt suparata din cauza ca s`ar putea sa nu merg la Bucuresti pentru ca nu are tata timp sa ma duca.
Whatever ..
treaba e ca mereu se intampla asa ! Mi`o iau in piept de la prietenii cei mai buni sau cel putin asa ii consider eu pana intr`un punct. Nu m`a deranjat atitudinea prietenului meu cel mai bun .. de fapt de ce sa mint ? Chiar m`au durut cuvintele pe care mi le`a spus, insa am trecut peste. Oricum eram destul de constienta de faptul ca nu ma vor alege exact pe mine cei de la Dansez, insa e sansa mea si`mi doresc sa profit de ea la maximum.
Acum sunt indecisa .. daca sa ma duc sau nu ?

Feelings

Azi .. azi a fost una din zilele alea pe care le pierd aiurea. M`am trezit, am incercat sa ma pierd printre cearceafuri, dar o raza de soare a patrus prin geam si m`a atins pe chip, fortandu`ma parca sa ma trezesc. Azi am dedicat fiecare minut lenevitului si am vazut cum trece ziua pe langa mine. Ma simt rau de cateva zile, nu stiu motivul si cred ca nici macar nu vreau sa`l aflu. E o stare care nu trece, doar e ameliorata de cate o gluma pe la scoala facuta de colega de banca. Nu vreau sa pierd vremea, doar ca mereu apare ceva care ma obliga sa fac asta. E dureros si in acelasi timp placut.. Nu`s masochista, dar m`am obisnuit sa am ceva mereu care sa`mi apase sufletul. Cred ca niciodata n`am atins un apogeu .. mi se pare imposibil acest lucru. Merg pe faptul ca mereu se poate mai bine.


Am nevoie de un anume “cineva” , dar inca nu`l gasesc si incerc sa nu ma simt singura sperand aparitia cuiva. Vreau sa se termine scoala si sa ma cufund in caldura verii, chiar daca nu e anotimpul meu preferat.
Am nevoie de o pauza in care sa`mi revin …

Visele sunt diferite de realitate

Obisnuiai sa fii veselia intruchipata, un car de zambete usoare patrunse de chicote. Te`ai schimbat .. esti rece si ochii parca privesc prin lucruri, dincolo de momentele promovate de vreme. Mainile .. mainile nu ti le mai arati asa de des cum o faceai inainte cand gesticulai continuu, acum isi au locul lor in buzunarele de la spate ale blugilor trecuti de mult de moda. Sprancenele si`au pierdut arcuirea, fruntea iti este mereu incruntata formand mici adancituri provocate de timp, iar buzele ti le musti doar ca sa scapi de penibilul creat de oamenii din jurul tau, care oricum pentru tine sunt niste obiecte nesemnificative. Ai conceptii stricte, iar dementa dreptatii preocupa mult prea mult din conduita varstei tale.

Vorbesc despre timp, despre oameni si despre mediu.

Timpul ne schimba infatisarea, oamenii ne fura inima, iar mediul ne transforma in cu totul alte persoane care probabil nu ne`am fi dorit niciodata sa fim. Nu e vorba despre ce vrem noi sa devenim, totul se refera la ce vor ceilalti sa scoata din noi. Daca iti urmezi visele probabil esti privit ciudat, iar daca esti manipulat de ceilalti, din nou esti privit ciudat.

Atunci ce ramane de facut ?

Probabil sa astepti ca prostul asa cum fac eu, sa speri ca cineva iti va intinde o mana de ajutor care te va propulsa exact acolo unde vrei.

Gresit !

Cam totul e pe cont propriu si de asta mi`am dat seama de curand pentru ca niciodata nu am avut parte de un vis devenit realitate.

M`am saturat !

M`am saturat ...
de toti cei care vin sa`mi ceara explicatii pentru altii, de cei care incearca sa ma puna la punct din cauza altora si de cei care ma urasc fara motiv.
Daca nu ma suporti, nu te uita la mine cand trec pe langa tine si daca spun ceva fa`te ca nu ma auzi. Daca nu`ti place fata mea injura`ma in gand si inghite in sec. Nu te cunosc, nu ma cunosti ! Te sfatuiesc sa`ti vezi de problemele tale si sa nu`ti pierzi timpul cerandu`mi niste explicatii pe care oricum nu ti le dau.
Am avut o perioada 'sumbra' in care daca nu suportam pe cineva eram gen ' mamaaa ! s`a uitat urat la mine ! sa vezi ce`l bat !'. Ma luam de lume aiurea si am constientizat de`abia acum ca faceam treburile astea probabil ca sa fiu bagata in seama sau sa atrag atentia. Nu`mi place violenta, nu`mi plac jignirile si din pacate cand ma ia valul, ma intorc cam greu la tarm. Intru des in conflicte fie ca vreau, fie ca nu si mi`as dori sa inceteze toate acestea. M`am saturat de cearta, m`am saturat de jigniri si m`am saturat de falsitate.
De azi .. o sa fiu un om mai bun !

p.s. : Sper ca cei la care ma refer sa citeasca acest post si sa invete sa ma accepte asa cum sunt.
O sa ma schimb atunci cand o sa va schimbati si voi !

Doar simt

Pornesc spre un drum care nu ma stie si nu`l stiu… e pavat cu intrebari fara raspuns, cu resuscitari ale gandului si imbibat de macelul sentimentelor care se descompun din mine. Sunt din ce in ce mai vulnerabila cu fiecare pas pe care`l astern cu regretul c`am calcat pamantul. Totul e la fel in fiecare zi.
Azi e la fel ca ieri si la fel ca maine..
O inima franta suna la fel ca una normala, din cauza asta imi pot ascunde simtirile in fata altora. O sa trec repede prin momente, iar inima o sa prinda ritm alert ajutand timpul sa treaca mai usor. Imi arunc amintirile la gunoi si ajung la punctul in care vorbele spuse de ceilalti se transforma in adieri.
Nu le aud, doar le simt.

Tin sa te anunt ca iubirea nu e cea pe care o vinzi tu

Am ezitat sa descriu iubirea pana acum, pentru ca am crezut ca iubesc si eu, dar s`a dovedit a fi doar o actiune fara sens, care`mi manca orele si`mi sorbea lacrimile. A inceput ca fiind ceva drag, apoi ceva iubit, dar a continuat in obsesie. Se intampla .. crezi ca iubesti profund, dar esti cuprins de o obsesie care`ti ocupa gandurile .. se numeste dor. Te hranesti zi de zi cu amintiri recente, pentru ca pe cele vechi le`ai uitat .. si astepti altele noi, dar pana apar te multumesti cu cele pe care de`abia le`ai trait.
Dar sa stii ca daca te gandesti la cineva, asta nu inseamna ca`l iubesti pe acel cineva. Daca il suni din 5 in 5 minute, asta nu inseamna ca`l iubesti. Daca il strangi in brate, asta nu inseamna ca`l iubesti. Daca iti ofera haina ta atunci cand e frig afara, asta nu inseamna ca te iubeste. Daca iti ofera o duzina de trandafiri cu un urs urias pe langa, asta nu inseamna ca te iubeste. Daca ii place sa te priveasca atunci cand te bagi in dus, asta nu e iubire. Daca esti alaturi de el in momentele grele, asta nu e iubire. Daca abia astepti sa o intalnesti sa faceti sex, asta nu e iubire.
Dar cand e iubire?Daca atunci cand te culci si atunci cand te trezesti, il ai pe el in privirea ta si`n gandul tau, asta e iubire. Daca ii spui ca o iubesti si ea te priveste cu raceala, dar tu inca ai renunta la multe pentru ea, asta e iubire. Daca ii stii greutatile si lucrurile care o apasa si vrei sa le iei asupra ta, pentru ca ea sa nu fie nevoita sa le care, asta e iubire. Daca el iti ofera un zambet dimineata, iar ziua iti merge bine doar gandindu`te la acel zambet, asta e iubire. Daca iti ofera o caramea si iti spune ca vrea sa o impartiti doar voi doi, asta e iubire. Daca nu ai talent in a scrie, dar totusi ii compui o poezie, asta e iubire.
Am doar 16 ani si ar suna probabil patetic sa spun ca am iubit. Imi voi trai iubirea doar atunci cand lucrurile din paragraful anterior se vor intampla.

Raiul meu

Imi las spiritul in voia vantului, iar secundele trec .. respir greu, insa fiecare bula de aer inhalata o pretuiesc mai mult. Un aer cald ma poarta deasupra lumii, vad mari, oceane, copii si doar un zambet cald: al tau. E frumos aici sus .. sunt inconjurata de oameni buni si am in coltul camerei mele o fantana, iar in apa ei esti oglindit tu. Imi place sa te privesc zi de zi .. continuu, pentru ca aici nu dorm niciodata. Impletesc parul unor fetite gingase care`mi gadila inima cu rasete si te privesc inca o data. Aici sunt doar copaci cu mere verzi si mari … iau o muscatura si apoi te privesc iar. Esti atat de chipes de aici de sus si`ncerc sa`ti ating chipul, dar reusesc doar sa`mi ud mana. De aici pot sa te sarut oricand .. in fiecare vis al tau, cobor si buzele`mi zboara pe intregul tau chip.

Sunt tot aici, doar mai usoara ca inainte si de neatins.

Sus e totul alb, totul straluceste, iar bogatii materiale nu exista. Suntem doar oameni, simplii oameni…

Pe tine nu te vreau aici sus, esti destul de frumos si fara aripi !

Ne amestecam printre fire de nisip

Ne imbratisam armonic pe plaja, iar valurile ne uda picioarele. Un sarut e de`ajuns ca sa ne imaginam ca inotam singuri intr`un pahar de cola pe jumatate gol si`apoi ne urcam pe un pai cu dungi albastre, iar de pe marginea paharului ne aruncam fara frica pe pajistea de nisip. Ne place sa ne scaldam in nisip.. e asa cald si parca impune un aer protector. Ne place asa cum aluneca pe trupul nostru, de parca ne dezbracam de o pereche de piele si avem alta proaspata in loc. Ne place sa alergam, sa cadem cu nasul in nisip si apoi sa ne rostogolim pe plaja acompaniati de un ras colorat. Scriem pe plaja cu degetele sau picioarele numele noastre incercuite de inimioare, iar apa marii curata tot si lasa in urma ei doar nisip ud care ne gadila calcaiele. Si ne scriem iar numele, iar marea iar vine si curata tot … si repetam fenomenul asta exact ca niste copii prosti doar pentru ca ne atrag firele de nisip si mai cautam cate`un pretext sa ne jucam cu el. Ne place sa ne iubim pe ascuns, sa ramanem in urma grupului de prieteni doar ca sa ne furam unul altuia cate un sarut. Ne mai place sa ne tachinam, sa ne muscam si sa ne ciufulim.

Ce daca sunt actiuni copilaresti ?

Noua ne plac ..

Mie, tie, amandurora.

Supravietuiesc

M`a durut candva sufletul atat de tare incat nu`mi mai simteam corpul, iar fiecare vena era pe punctul de a exploda de durere. Treceau zilele, iar durerea era inca acolo.. Dimineata cand ma trezeam, simteam ca totul este bine si ca totul e rezolvat, dar senzatia asta dura atat de putin.. Lumea nu e asa cum pare, un grup de papusi din plastic fericite.
In viata reala, fiecare se chinuie sa supravietuiasca.. Si fiecare drum pe care pasim e plin de ghimpi, dar daca reusim sa ajungem la capatul lui vom avea de vazut
cea mai frumoasa priveliste : fericirea.
Viata e plina de urcusuri si coborasuri, dar oare care parte atarna mai greu?
Noi, oamenii, ne lasam manipulati si condusi de altii, doar pentru ca avem impresia ca asa vom duce o viata mai buna. Ne simtim alinati doar atunci cand ne gasim asa-zisul "suflet pereche", iar iubirea ... iubirea e ca ploaia, nu stii cand sa`ti iei umbrela la tine cand iesi din casa, te poate uda cand te astepti cel mai putin. Poate fi o ploaie calda de vara, care sa`ti ajute inima sa`si construiasca propriile sperante, sau poate fi o ploaie rece de toamna, care sa dureze prea putin.
Moartea ... mereu te ia prin surprindere. Dar poate e mai bine asa, pentru ca daca am afla toti data in care vom muri, n`am sti de la cine sa ne luam ramas bun mai intai sau la cine sa ne cerem iertare. Ce pacat ca viata e prea scurta, iar multi dintre noi o irosesc pe fapte care dauneaza.
Nu mi`ar fi placut sa traiesc intr`o lume roz, in care toti oamenii sa fie draguti si respectuosi, pentru ca asta ar fi insemnat sa fiu inconjurata doar de ipocriti, dar lumea asta ... ma dezamageste secunda cu secunda. As vrea sa pot sa arat tuturor ce fel de persoana sunt, dar cei din jur ma determina sa le arat doar partea mea negativa.
Rautate intre toti, sensibilitate dupa colturi si lacrimi doar noaptea.

Ma bucur ca v`am cunoscut !

Va multumesc pentru faptul ca mi`ati dat ocazia sa va cunosc si pentru ca mi`ati incredintat prietenia voastra.
Va iubesc !

Imi doresc :

1. Sa am familia sanatoasa pentru totdeauna
2. Sa am o cariera de succes
3. Sa termin 3 facultati
4. Sa fiu solista de muzica pop
5. Sa fiu intr`o trupa de street dance
6. Sa primesc in dar o stea
7. Sa joc intr`un film
8. Sa cunosc baiatul potrivit
9. Sa am doi copii
10. Sa nu ma mai tradeze prietenii
11. Sa inot cu un delfin
12. Sa ajung presedinte
13. Sa`mi deschid o scoala de dans
14. Sa fiu ceruta in casatorie in zbor, atunci cand facem parasutism
15. Sa scriu impreuna cu mama o carte
16. Sa mai traiasca bunica mea macar un minut cat sa`i spun “Te iubesc”
17. Sa fiu o prietena buna
18. Sa`mi fac parintii mandri
19. Sa am mereu capul pe umeri
20. Sa fiu o persoana mai buna

Lasa`ma

Te tin ascuns intr`un cavou in mintea mea

Ai luat tot din mine ca si cum ti`ar fi apartinut dintotdeauna. Am uitat sa`ti spun ca nu vreau sa`ti dau nimic, nu vreau sa`ti apartin, nu vreau sa`mi iei hainele moralitatii si sa ma lasi goala intr`un spatiu plin de singuratate. Mi`ai luat si cureaua care`mi tinea stransa copilaria .. ai desfacut catarama si s`a evaporat in trupul meu sec.

Inainte iti graiam “ lasa`ma sa`ti fiu alaturi, lasa`ma sa te ajut, lasa`ma sa te completez” ..

dar acum … acum iti spun doar

“ lasa`ma “

fara nici un alt cuvant in plus.