Si cu visele mele cum ramane ?

Vreau sa incep asta prin a spune ca nu intentionez sa dramatizez si sper sa nu rabufnesc in asa fel incat sa inspir mila sau alte sentimente de genul asta. Am pierdut o persoana, un prieten ( sau cel putin asa il consideram ), am pierdut ceva ... nu conteaza asta foarte mult, pentru ca persoane gasesc, prieteni imi fac iar . Dar visele mele ? Si tot ce planuisem sa traiesc alaturi de acea persoana ? Si chestiile importante pe care vroiam sa le impartasesc cu acea persoana ? Si toate sperantele pe care le pusesem in acea persoana? Si toate sentimentele pe care le pusesem in palma acelei persoane ? Acum nu mai am cu cine si trebuie sa o iau de la capat, sa caut din nou pe cineva care cred eu ca merita. Astea sunt de fapt lucrurile care ma dor, ca nu am apucat sa fac tot ce`mi doream cu acea persoana care simteam eu ca merita ( simteam prost ).  Si ma doare pana in adancul pieptului, e o durere seaca si de care nu mai scap ... pentru ca din nou visele mele sunt la pamant si`mi va fi foarte greu sa le ridic iar deasupra capului. Ma descurc singura, dar toate urmele astea raman ... si simt ca parca toate se busesc in pieptul meu, dar poate nu le merit pe toate. Stiu ca suna a cliseu, dar mi`e frica sa mai fac pasi inainte, pentru ca la fiecare pas simt ca gresesc ... 

Ah, deja am dat`o in drame, dar trebuia intr`un fel sau altul sa ma descarc. 

Concluzia este ca nu ma doare ca te`am pierdut pe tine ca persoana, ma doare ca mi`am pierdut toate visele alaturi de tine si trebuie sa`mi aman planurile, pana voi gasi pe altcineva. Iar cine ma cunoaste ... stie foarte bine ca sunt genul de persoana care gaseste foarte greu un "altcineva".
As putea scrie aici ore intregi toate cate ma ard pe dinauntru, toate dezamagirile, toate asteptarile pe care le aveam si toate cate imi imaginam, dar ma rezum la a spune ca fiecare an se termina pentru mine in aceeasi agonie fara nici macar un gram de exaltare. 

Fara ranchiuna, urez tuturor un an nou cat mai fericit, plin de tot ce e mai bun.

I need you ?

Of course I do.

What about me?

SUNT … ciudata.
AS VREA SA... fie totul altfel.
PASTREZ…doar amintirile neplacute uneori, pentru ca ele`s cele care`mi dau putere sa trec mai departe.
MI-AS DORI SA... dau timpul inapoi.
NU IMI PLACE…sa fac ce spun altii.
MA TEM…de singuratate.
AUD…prost cand am ochelarii pe ochi.. doar ce vreau.
IMI PARE RAU…ca gresesc mereu.
IMI PLACE… sa cant.
NU SUNT...ce`as vrea sa fiu.
CANT…mereu, chiar daca acest cuvant ma sperie.
NICIODATA…n`am fost fericita pe deplin.
RAR…zambesc fara griji.
PLANG…cand trebuie.
NU SUNT MULTUMITA…de nimic, niciodata.
NU IMI PLACE...sa fiu mintita.
SUNT CONFUZA…in legatura cu tot.
AM NEVOIE…de prieteni.
AR TREBUI…sa fiu altfel.

Mereu uit sa te uit.

Bun .. n`am mai postat de mult timp ceva aici, motivele fiind diverse : n`am avut timp ( asta e de fapt o scuza ) , n`am avut inspiratie, n`am avut dispozitia necesara, m`am saturat sa`mi enumar gandurile aici. Cu toate astea, am observat ca ma linisteste si aici ma descarc eu cu mine, fara sa fiu nevoita sa ma plang cuiva. 

Ma plang mie !

Ce pot sa spun .. chestia e ca zilele astea s`au strans toate intr`un manunchi si s`a format un imens esec. Cine spune ca nu primeste ceea ce a cerut, se inseala amarnic. Spun asta pentru ca am vrut, am implorat agitatie, haos, o persoana dupa care sa`mi fie dor si am primit. Da .. cam aici vroiam sa ajung, iar cel mai nasol lucru e ca nici macar nu stiu ce inseamna DOR. Stiu doar ca de fiecare data cand ma gandesc la el ( nu conteaza care el ) , ma arde pe dinauntru si nu mai pot sa zambesc deloc. Se asterne pe chipul meu un alt chip … unul extrem de pierdut, extrem de nesatisfacut si care cere multi pumni. Cred ca sunt masochista, pentru ca toate astea mi le fac cu propria mea mana … si simt o placere nebuna sa`mi infig de fiecare data si mai tare cutitul in rana asteptand pana vine sangerarea, in urma careia incep sa regret absolut tot. Dar la ce rost ? Oare unde imi e capul cand cred ca merit 100 de sanse ? Am constientizat de`abia acum faptul ca fiecare are 2, maxim 3 sanse. Ce`am facut eu ? Am dat cu piciorul la toate, pentru ca eu cer mereu imposibilul … am fost creata pentru a strica tot si pentru a`mi face singura viata imposibila. Spun multe, extrem de multe chestii care poate ii dor pe ceilalti, dar ma ranesc in primul rand pe mine, apoi pe restu`… pentru ca de fiecare data prefer sa ma dau din calea multora, ca sa fie ei fericiti si uit de mine. Asta ce inseamna ? Ca`s o tampita nu ?

…… probabil n`are nici un sens ce`am scris aici, a fost doar un refugiu ca sa ma eliberez de toate frustrarile.

Ascult acum o melodie care are un vers foarte potrivit pentru starea mea “ Love keeps hatin` on me, so I hate love” . E pe sistemul “ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” .. chiar asa si e, din cate am observat, dragostea parca se tot incapataneaza sa`mi faca rau. Care`i faza ? Nu se vehiculeaza mereu tot felul de teorii ca dragostea e buna, ajuta, e sfanta ? Prostii ! Dragostea e ca un fulg , zboara el ce zboara, dar pana la urma cade si se topeste, dupa care apare alt fulg si tot asa … un intreg ciclu al fulgilor de nea. Chiar nu mai suport sentimentul asta pe care`l am .. nici macar nu stiu cum sa l explic. E un amestec de iubire, nervi, frustrare, evadare, cedare, abandon, singuratate, cam 10 tone de dor, durere cat cuprinde, ochi inchisi, cap lasat, o singura dorinta si mult regret. Un amestec nu foarte favorabil pentru starea in care ma aflu ..

Cum am spus, ma arde pe dinauntru si habar n`am cu ce sa sting asta. Ma cufund in continuare in gandurile mele asteptand sa`i pese cuiva de mine si de ce simt eu.. :)