Cam atat despre mine

Nu inteleg. Sunt atat de buna in a da sfaturi, dar atunci cand e vorba de mine, aleg cel mai prost drum. Si daca ma loveste in frunte o pancarda cu “Atentie, pe aici trebuie sa o iei “, eu tot pe partea gresita o iau. Asta cred ca inseamna ca voi fi si un sofer mai mult decat groaznic, amenzi regulate scrie pe mine sau puscarie. Cred ca m`ar prinde dungile si oricum am vazut ca se poarta. 

Whatever .. treaba e ca acum ceva timp cineva mi`a zis ceva gen “ ai o inima de piatra”. Vai si cat m`a iritat acesta fraza, dar acum am ajuns la concluzia ca omu` avea dreptate, chiar am o inima de piatra. O piatra dinaia chiar urata si murdara, plina de mizerii de tot felu` pe care nu stiu cum sa le inlatur, ca ma apuca mereu o indiferenta totala , pe care cateodata prin prostia mea o confund cu lenea. E ca atunci cand mergi descult pe asfaltul aproape topit de soare, iar caldura din el iti invaluie tot trupul si apoi te cuprinde agonia. Cam asa e la mine cu indiferenta, parca mi`a legat tot corpul cu un lacat bine incuiat, care se deschide singur din cand in cand, foarte rar oricum. De ceva timp mi`am dat seama ca pe langa faptul ca am o inima de piatra, mai sunt si cea mai ciudata persoana pe care o cunosc. Nu e vorba doar de faptul ca habar n`am ce vreau, ca asta puteam sa o trec cu vederea ca sunt la o varsta destul de dificila, dar ma uimeste comportamentul meu. Ma schimb de la ora la ora, acum te iubesc, in clipa urmatoare iti crap capu` cu toporu` si imi cer scuze, ca dupa aia imi pare rau. 

Loveste`ma, doamne, cu putina ratiune ! Stii ca i`am facut pe preoti de tot rahatu` la ultima ora de religie, da` promit ca n`o mai supar pe profa si nu ma mai contrazic cu ea in privinta spovedaniei, numai uita`te putin si inspre mine si ajuta`ma sa fiu in stare sa iau macar o decizie singura.. aa ,dar sa fie si decizia buna, ca decizii proaste tot am luat de cand ma stiu. Aaa .. azi cred ca am luat o decizie bunicica, sunt hotarata sa dau la medicina. Chiar daca asta presupune sa stau juma` de viata in facultate, ceea ce clar nu`mi convine, o sa ma conformez si pentru prima oara o sa tac si o sa fac ce trebuie, fara sa`mi dau eu cu presupusu` si sa incep cu fel de fel de comentarii. 

In rest, ce sa mai zic despre mine … traiesc degeaba si consum aeru` aiurea.

Nu stiu sa`mi ascult inima

Sau poate vorbeste ea prea incet, de ce trebuie sa fiu eu vinovata ?

Daca pleci ..

Daca pleci,

Te rog sa nu ma lasi singura de tot

Si sa`mi permiti inca sa pot,

Sa te castig

Daca pleci,

Lasa`ma sa`ti trec mana prin par

Ca sa alung deasupra ta orice nor,

Care te poate uda.

Daca pleci,

Permite`mi sa iau asupra mea

Orice greseala care in trecut a fost a ta,

Ca sa te simt aproape.

Daca pleci,

Pune`ti jacheta mea pe umeri ca sa scapi de frig

In zilele in care nu`mi ajunge mana sa te ating

Si sa`ti imprumut corpul meu.

Daca pleci,

Lasa`ma sa sper ca`mi vei aduce o floare,

In care sa strangi 100 de raze de soare

Si sa mi`o prinzi in par.

Daca pleci,

Lasa`mi poza ta sub ceasca de cafea,

Ca sa pot sorbi mai lent din ea,

In fiecare dimineata.

Daca pleci,

Pune`mi sa cante melodia care ne dadea sens,

Aia care are” te iubesc” in fiecare vers,

Ca sa`mi dea viata zi de zi.

Daca pleci azi,

Intoarce`te cel tarziu maine si da`ti seama,

Ca viata mea e atat de strans legata de a ta ..

Alti pasi, alte urme ..

Trag un cub de aer in piept si simt cum imi sunt involburati plamanii, iar cutia de carton in care ma aflu se mareste permitandu`mi sa`mi scot mainile amortite din buzunare. Simt c`am stat acolo o viata intreaga, iar momente de evadare n`au existat, doar le`am visat. 

Un gand enigmatic ma cuprindea din ce in ce mai des si loveam peretii cutiei ca sa scap de nonsalanta care mi`o aratau prietenii. Casa mea, cutia, niciodata n`a fost sigilata, asta dovedind ca puteam sa ies oricand, insa inspaimantarea de realitate era tot mai batuta in cuie in chestia aia numita suflet. Nu am nici macar gauri prin care sa patrunda aerul, ci pur si simplu il inspir si`l expir pe cel cu care am intrat in acest cub de carton de la inceput. E uzat, insa ma ajuta sa supravietuiesc si ma multumesc cu acest aspect, relativ banal. Pana si sufletul mi`e in colturi, exact ca locul in care stau, chiar poate e si din carton, reusind cei din jur sa se multumeasca vazandu`ma o papusa din plastic, care nici macar nu e in stare sa apara in cele mai importante vitrine din oras. Cred ca sunt propriul meu dusman, dar cartonul e tare si nu`mi pot modela sufletul intr`o inima. Si`ti spun tie, sufletule, lasa`ma sa te indrum si`ti promit ca firele de iarba vor fi mai verzi ca de obicei. 

O raza de soare patrunde in cutia mea, iar din reflex ochii mi se ridica in tavanul ei, care se ridica si se desparte cu un sunet ciudat, un sunet care suna a vechi. Bucati de carton cad si`mi ajung in brunetul intensificat de intuneric al parului meu, exact ca atunci cand o cladire incepe sa colectioneze ani buni in spate. Ce pot spune atunci cand vad soarele zambindu`mi ? Sunt libera, iar sentimentul asta imi mistuie sufletul cu o intensitate de neinteles. Mi`e frica, mi`e bine, dar oare cum e posibil sa simt in acelasi timp lucruri diferite ? Am in fata o alee intinsa, care deocamdata e pustie, pentru ca trebuie sa`mi pun amprenta pe ea. Ma voi plimba atat de mult printre spini si printre flori, pentru ca asta simt eu ca defineste cuvantul “ matur “ . Cutia de carton, copilaria mea, am lasat`o in urma si`am plecat. Incep sa merg pe alee, iar in urma mea se inchid doua perechi de usi, iar lacatul lor e invincibil, asta pentru ca a venit momentul sa ma descurc singura. 

M`am maturizat si am plecat dintre papusi.

I`ll be back

Hey .. maine plec in tabara si n`o sa mai scriu pe aici vreo saptamana. Ma simt din ce in ce mai bine si sper sa ma intorc cu o viziune mai frumoasa despre viata.

Pain

Ma simt rau… dar ce le pasa celorlalti ? Le arat un zambet oricat ar fi el de fals, trec mai departe, iar lumea uita ca am trecut pe acolo. Nu stiu de ce am starea asta de rahat care nu mai inceteaza, dar simt ca nici macar prieteni nu mai am …desi stiu ca ei sunt acolo intr`o masura sau alta. Nu prea`mi pasa de nimic si vreau sa depasesc etapa asta din viata mea care e constituita doar din durerea inimii mele, etapa in care simt ca Dumnezeu parca se incapataneaza sa nu ma vada. Nu vreau sa supar pe nimeni ..doar ca toti asteapta de la mine sa le ridic moralul. Cu mine cum ramane ?

Sunt la pamant, am nevoie de o mana care sa ma ridice si tot eu sunt aia care`mi infig palmele in sol si ma ridic. “Ce nu te omoara te face mai puternica” .. destul de adevarat , trebuia sa fiu moarta de mult. Nu`mi doresc sa`mi umplu blogul de dramatisme, doar ca lacrimile care ma sufoca in momentul asta sunt mai puternice decat mine si simt ca trebuie sa transpun aici tot ce simt sperand ca nimeni sa nu citeasca. 

Si cum spunea HiQ intr`o melodie … 

“ Ma doare de mor ".

Barbatii

Voi barbatii, batrani sau tineri, sunteti niste copii.

Azi mi`am facut curat in suflet

Azi mi`am facut curat in suflet si am renuntat la toate amintirile care inainte ma dureau imi dadeau batai de cap.

My hair

Varsator:
Curioasa si extrem de inteligenta, femeia-Varsator adora sa fie versatila. Iti place sa experimentezi si asta te tranforma intr-un punct de atractie. Tu esti fata de vis-à-vis pe care toate fetele o invidiaza.
Culoare:
In functie de cum te simti. Indraznesti orice.
Forme:
Tendintele pentru fetele cuminti nu sunt pentru tine.




P.S. : I`m so unique.

Daca eram ... , as fi fost ...

Daca eram un anotimp, as fi fost primavara.
Daca eram o luna, as fi fost decembrie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost vineri.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineata.

Daca eram un animal marin, as fi fost un delfin.

Daca eram o virtute, as fi fost ambitia .
Daca eram o planeta, as fi fost Marte.
Daca eram un lichid, as fi fost Fanta.

Daca eram un metal, as fi fost argint.

Daca eram o pasare, as fi fost porumbel.
Daca eram o planta, as fi fost o zambila.

Daca eram o stare a vremii, as fi fost furtuna.
Daca eram un instrument, as fi fost chitara.
Daca eram un serial, as fi fost “CSI – New York” sau “ Ghost Whisperer”.
Daca eram un oras, as fi fost Londra.
Daca eram un gust, as fi fost un dulce-amarui.

Daca eram o aroma, as fi fost vanilia.
Daca eram o culoare, as fi fost albastru.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost gura.

Daca eram un drog, as fi fost Ecstasy.
Daca eram un accesoriu, as fi fost un medalion.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet.
Daca eram o materie, as fi fost psihologie.

Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Sailor Moon.

Daca eram un numar, as fi fost 1.

Daca eram o haina, as fi fost o jacheta.

Viata

Sunt cateva intrebari care nu`mi dau pace si ma framanta de cate ori ma pun pe ganduri : de ce a hotarat lumea ca eu sa exist ? de ce am inima ? ce fel de inima am ? de ce o pun in functiune ? ce e iubirea ? stiu sa iubesc ? vreau sa iubesc ? de ce nu am un zambet frumos ? de ce ma doare inima ? cum am invatat sa plang ? cand am invatat sa rad ? cine ma face cel mai des sa rad ? e prima mea viata asta sau am mai existat ? stiu sa`mi fortific existenta ?

N`am nici macar un singur raspuns, iar viata pentru mine e ca un fulg. Il poarta destinul prin fiecare colt al existentei, fie el bun sau rau, asumandu`ne consecintele, chiar daca am invatat sau nu sa facem asta. Viata .. vis , iubire, ambitie, traire, atitudine. Si daca toate acestea costituie un intreg, atunci de ce nu pot sa le ating pe toate ? E ca atunci cand ti se intampla o minune.. iar eu una nu cred in minuni. Niciodata nu ma voi apropia de perfectiune, mereu ma trage ceva in jos, iar asta intr`un fel ma multumeste. Imi plac defectele, imi place haosul, imi place deranjul lucrurilor din viata mea. Mereu fac puzzle`ul constituit din piesele intamplarilor mele, chiar daca unele sunt mai intunecate, iar altele pline de caldura.

E frumoasa viata ? Merita traita ? ..merita traita, te invata atat de multe lucruri … este si frumoasa , dar amaraciunea pe care sunt nevoita sa o gust cantareste mult prea mult in balanta si sper ca asta sa nu ma determine sa`mi distrug singura zidul pe care l`am construit in toti acesti ani.