Barbatilor, v`ati gandit vreodata cum ar fi viata fara femei?
Femeilor, v`ati gandit vreodata cum ar fi viata fara barbati?
Baiatule, spune`mi tu, ce te`ai face fara o fata langa tine ? Ai putea sa rezisti fara ? Probabil ca sa`ti evidentiezi orgoliul masculin mi`ai raspunde un convins “ da”, dar nici macar tu nu te`ai crede. Stii doar ca n`ai putea trai fara rasfatul care ti`l creeaza o fata, fara iubirea ei, fara un chip pe care sa`l saruti dimineata, fara doua maini fine care sa`ti mangaie crestetul, fara cafeaua care ti`o face ea in fiecare zi pentru ca tu nu esti in stare, fara camasa calcata ca tu te`ai trezit cu doua ore mai tarziu decat ea, fara marca ei de parfum, in consecinta, fara “ea”. Cum spunea si Gee ( amica mea de bagat tenisu` in gura – nu`mi cere explicatii ca nu`ti dau. Tu fa`te ca ai inteles), “Dar femeile, femeile..au toate calitatile, au tot ce voi uneori nu aveti. Pot fi cuminti si obraznice in acelasi timp, va pot iubi, dar credeti'ma, va pot uri in doua minute. Va pot saruta si in secunda 5 sa va plezneasca si sa tranteasca usa dupa ele. Sunt atat de interesante si spontane incat le doriti in fiecare minut.Sunt ca ceaiul nu?! Se dizolva in voi, in relatia cu voi, se imprastie peste tot in creierul vostru de barbat puternic, se dilata, si beti si beti si va imbatati in cele din urma cu ele.” Cata dreptate nu ? Dar oare cati dintre voi au puterea sa recunoasca fara nici pic de rusine in fata prietenilor vostri smecheri ( care au in cap doar alcool, fum, sex si un mare gol pe care trebuia sa`l ocupe un creier ) ca iubiti o fata, ca v`ati indragostit de ea si ca ati fi in stare de orice pentru ea ? cred ca 0,00001 % din toata masa de barbati si acel 1 amarat se dilata in smecherie pe parcurs. Sa nu credeti ca`s impotriva barbatilor / baietilor. Nu .. dar nici de partea lor nu sunt. Pur si simplu unii ma dezgusta prin prostia de care dau dovada fara sa le pese ca se fac de ras in fata multora. Gen vine si isi afiseaza adidasii lui de firma in fata ta si isi scoate catarama imensa de la curea de sub tricou si crede ca te`a cucerit. Esti un papagal, te rog sa te maturizezi !
Bine bine ..hai sa recunosc ca si femeile au nevoie de barbati. Sunt un rau necesar ! Dar femeile sunt mult mai inteligente, pot cuceri orice barbat oricat ar fi el de prins de orgoliu si masculinitate. Femeile .. hmm.. cum le`as putea descrie cat mai obiectiv ? Pai femeile din punctul de vedere al barbatilor sunt ca o floare. Cand este inflorita este atat de frumoasa, parfumata si te plimbi de placere cu ea in par. Dar atunci cand se ofileste … ce faci?! O arunci ! Cam asta e conceptia barbatilor: cat femeia e tanara, buna la pat, frumoasa, atrage privirile, este tratata frumos, iubita. Cand ea imbatraneste si intervine rutina si monotonia, brusc ea nu mai e buna si o dai dracu`. Pai mai imbecilule, ea ti`a spalat sosetele ( ca sa nu mai spun ca si chilotii ), ti`a gatit, ti`a crescut copiii, te`a iubit, ti`a fost fidela, tie nu`ti mai pasa de ea ?! Whatever. Oricum isi poate gasi altu` mai bun, mai tanar si mai frumos ca tine. Si dupa ce vezi ca reuseste treaba asta, te intorci ca milogu` la picioarele ei si ii ceri iertare, bagi niste minciuni, o lacrima si crezi c`ai dat`o pe spate. Ma rog ..sunt si cazuri in care femeile sunt proaste si accepta iar si iar si iar un mitocan la usa lor. Alea destepte devin independente si isi vad de viitorul lor fara un fost amorez care oricum era doar o soseata in viata lor.
Treaba e ca mereu trebuie sa avem un partener langa noi, fie ca suntem barbati sau femei. Nu degeaba i`a conceput Dumnezeu pe Adam si Eva ca fiind primele persoane de pe pamant. Perechea absoluta a vietii este alcatuita dintr`o ea si un el. Ca daca nu era asa atunci concepea nenea de sus doua femei sau un barbat si o capra.
Barbatii sunt niste mitocani, dar niste mitocani de care avem nevoie.
Inchide cartea aia pe care o tii in maini doar ca sa te ascunzi de privirea mea. Promit ca nu ma uit la tine ! ( ba o sa ma uit asa subtil sa`ti vad sclipirea care ti`o ascunzi clipind prea des ). Vreau sa ma vezi ! Vreau sa ma vezi asa cum sunt defapt: nemachiata, cu ochii mici si sireti, cu genele lungi intoarse, cu obrajii inrositi de emotie, cu buzele naturale, cu parul lasat aievea si poate cu bretonul ridicat. Vreau sa ma vezi asa si vreau sa fii prima persoana care ma considera speciala. Vreau sa sa`ti lasi mana moale ca sa alunece pe chipul meu. Iti promit ca daca aluneca prea tare o sa ti`o prind intre palmele mele, ca apoi sa ti`o ridic iar pe obraz. Obrazul meu si atat. Vreau sa te impresionez doar printr`un zambet care sa`mi rasara la un sarut de`al tau. Tot pe obrazul meu si atat. Imi pare rau, dar trebuie sa fug. Se apropie dimineata si ma voi trezi ! Sper ca maine seara sa ne regasim tot aici pe banca noastra. Esti visul meu din care nu mai vreau sa ma trezesc.
Cel mai de pret lucru: familia. Cand sunt suparata: ascult melodii lente, mananc si dau mesaje in prostie. Mi-am petrecut cea mai frumoasa vacanta: tabara cu tovarasii mei, colegii. Cand vreau sa ma relaxez: ascult muzica, ma plimb, citesc, scriu. Alt loc unde as trai: America. Cea mai fericita am fost/sunt: cand reusesc ceea ce`mi propun. Nu spun nu propunerii: de a`mi imbogati vocabularul. Ma feresc: de oamenii care nu`mi inspira incredere. Am emotii cand: dau un examen decisiv, cant, vorbesc in fata unei multimi. Regret ca nu am: stiut sa ma impun atunci cand trebuia. Nu as renunta nicioadata la: felul meu de a fi. Ma enervez: atunci cand cineva ma ataca verbal sau fizic, atunci cand cineva se leaga de prietenii mei, atunci cand ceva nu iese cum vreau eu. O zi perfecta: O dimineata in care sa ma plimb prin parc alaturi de Bianca ( sora mea ) , un pranz linistit cu familia si o seara alaturi de prietenii mei la un suc.
Deci sa va explic cum sta treaba cu increderea din punctul meu de vedere. Prin ochii mei pana acum increderea era totul, eram o biata naiva care credea aproape orice. Bun. In momentul de fata mi`am propus sa nu mai am incredere in nimeni, nici macar in mine prea multa ca dupa aia mi`o iau in cap. Mi`au demonstrat multi si multe ca nu este posibila increderea in ziua de azi. De ce? Pentru ca fiecare e pentru el, nimeni nu mai este dispus sa`l ajute pe cel de langa el fara sa obtina un beneficiu in schimb. Urasc ipocrizia, indiferenta, falsitatea si nesimtirea. Din pacate, “calitatile” astea le au majoritatea indivizilor printre care traim. Poate chiar eu dispun de ele, dar nu reusesc sa`mi dau seama. Whatever. Treaba e ca am in jurul meu numai oameni care sunt mereu pe faza ca sa se bucure de caderile mele. Si ce credeti? Ca o sa va dau satisfatia sa ma vedeti la pamant? Niciodata. Am facut asta pana acum pentru ca aveam cam 90% naivitate si 10% realism, dar m`am trezit la realitate din cauza palmelor voastre peste ceafa. Hey tu, daca te afli in cercul meu de prieteni te`as sfatui sa nu te mai astepti la incredere din partea mea !
E urat afara .. ploua, iar ei nu`i place ploaia pentru ca exprima prea multe. Prin ploaie putem defini toata realitatea. Lacrimi, supravietuire, adevar, minciuna, viata. In plus, ploaia ii aminteste de el, de ziua in care a plecat. Isi mai aminteste doar ultima imbratisare si un “adio” spus cu atata nonsalanta. Cineva care nu judeca doar dupa lucrurile vazute la suprafata, ar spune despre ea ca este o fata foarte frumoasa, inchisa intr`un exterior realmente putin gingas si inocent , dar adevarul este ca pana acum nu s`a gasit nimeni care sa aiba curiozitatea sa caute in ea fata perfecta, dincolo de acest exterior care poate reprezinta doar o masca. Cu toate acestea, ea ar fi capabila sa aduca raiul pe pamant pentru un indragostit care n`ar vedea imperfectiunile ei fizice, ci s`ar apropia de ea numai pentru a vedea femeia adevarata care se ascunde in detaliul ei si ar cauta sa se bucure de toata duiosia de care este capabila, sa guste delicioasa liniste a dragostei ei, multumindu`se cu satisfactia de a o cuceri. Pana acum nu s`a intalnit nici un baiat care sa vada dincolo de ceea ce vad oamenii de toate zilele. Dupa toate aparentele iti face impresia ca ea e sortita sa fie mereu pe al doilea plan, chiar atunci cand ar fi capabila sa joace la perfectie pe primul. Intr`un cuvant, toata viata ei a primit insarcinari numai de mana a doua pe care le indeplinea mereu cu draga inima. Ea nu a gustat niciodata senzatia de a fi cea dintai in viata cuiva.
“Petrecutele ceasuri cu tine suflet drag Sunt pentru mine perle, plimbate de matanii Le picur cate una cate una Sirag de margele, mataniile mele”
"M-ai inzestrat cu talentul asta bolnav de-a povesti"
Ceasul de liniste completa a trecut. Pe pervazul meu un cuc incearca din cand in cand o nota cu vibratii de sticla. E frumos afara, razele soarelui se izbesc de ochii mei, iar valul de caldura ma imbie. Oamenii trec prin fata blocului meu ca niste naluci ale gradelor ridicate, ametiti de incendiul asfaltului de sub picioarele lor. Un copil se da intr`un leagan in masuri inegale si lente. As cobori la el dar mi`e rusine de tristetea lui care ma face sa ma inec in gat, cand vad picurul de lacrimi pe care il framanta intre pleoape. Si manutele lui tin strans bara de sprijin a leaganului, intocmai ca un fluture uitat de vreme. Increderea lui pare a se pierde in lacrimile sterse care i`au umezit obrajorii fini si inrositi de puterea trecerii mainii peste ei. Are in picioare o pereche de adidasi rupti, murdari si ii taraste de ciment, odata cu balansul leaganului. Se uita la intervale scurte de timp in spate .. speranta ochisorilor lui ma face sa cred ca asteapta pe cineva. Are parul de`un blond deschis si foarte intens si se reflecta atat de minunat soarele in suvitele care`i acopera crestetul. Chipul lui adorat de vreme pare imbatranit de tristetea cuprinsa in lacrimi. O femeie la fel de blonda ca el se apropie de leagan si ii atinge delicat umarul, apoi barbia, strangandu`i capul la piept. Copilasul se intoarce si dintr`o data un zambet i se imprima pe chip. Un zambet atat de frumos si inocent .. mai sclipitor ca soarele zilei de azi. O imbratiseaza strans, incurcandu`si manutele in parul ei lung si blond. Se iau de mana si pornesc pe o strada inlaturata. N`o sa uit niciodata rabdarea lui de a o astepta si bucuria de a`si revedea mama.
Mereu imi reprosezi ca`s doar o copila naiva. Crezi ca daca ma duc si ma spal pe fata o sa arat ca un adult ? Imi place sa fiu un copil pentru ca totul e mascat de zambet. In ansamblu, a fi un copil reflecta joaca. Imi place sa ma joc, chiar daca materialul meu didactic il reprezinta cuvantul. Imi place sa ma joc pe foaie, imi place sa scriu, iar prin scrierile mele imi descoperi latura infantila, dar mai mult stropul de maturitate pe care il detin, chiar daca tu refuzi sa`l suprinzi in mine. Spune`mi, dragule, iti este frica de faptul ca as putea sa te ranesc ? N`as face asta, ai incredere in mine ! Tu esti cel care ma ranesti, in fiecare minut al faptelor tale. Nu vrei sa ma descoperi, nu vrei sa ma cunosti, nu vrei sa ma simti. Pot fi ceea ce`ti doresti, poate mai mult de atat. Doar condu`ma pe drumul nostru, pe drumul fara pietre, pavat intens cu ciment, pe drumul unde din seceta va iesi floarea noastra. De ce refuzi sa ma inveti sa fiu a ta ?
“Pentru ca totusi tu erai pentru mine ca o mangaiere, o alinare pentru
[...] El: pt ca te stiu El: si stii ca nu e asa El: oricat ai zice ca e Ea: eu nu vreau iubire . pentru ca nu sunt facuta pentru asa ceva Ea: si nu vreau sa ma iubesti tu Ea: pentru ca nu merit iubirea ta El: ma El: hello El: ai un punct de vedere El: care e gresit Ea: tot ce fac eu e gresit asta stiu. Ea: dar nu mai incerca sa mi o amintesti mereu. Ea: poate o sa fac si ceva bun odata si odata. El: cand? cand va fi prea tarziu ? Ea: poate nici macar atunci El: mda El: ramai cu mintea ta de copil El: cu telenovele. Ea: .... Ea: nu inteleg de ce faci asa. ti am zis de la inceput ca te vreau doar ca un prieten. stii nu poti avea tot ce vrei pocnind din degete El: explica mi ultima El: propozitie Ea: adica nu pot sa te iubesc cum vrei tu. de ce incerci sa ma obligi ? El: am zis eu ca vreau ceva ? El: am zis doar ca TE IUBESC Ea: si de ce ma iubesti ? Ea: la intrebarea asta stii ca n`ai raspuns. El: sincer nu stii El: stiu El: da.. El: inainte poate stiam El: acum nu Ea: poate te minti singur. El: a trecut El: 1 an si ceva El: nu cred ca ma mint singur Ea: meriti ceva mai mult decat ce`ti pot da eu. obisnuieste te cu ideea ca nu sunt pentru tine. sunt multe trepte mai jos. [….] Ea: pot sa ti pun 3 intrebari Ea: ? El: zi Ea: 1. de ce ma iubesti desi nu meriT? Ea: 2. de ce poti prin cuvinte sa ma faci sa plang mereu? Ea: 3. de ce tin la tine atat de mult si totusi atat de putin ? El: mi-ai pus niste intrebari la care nu stiu raspunsurile
Cate fete din lumea asta nu viseaza la un baiat ca vestitul Edward Cullen din Twilight ? Vreau si eu vampirul meu, reticent la inceput , dar apoi extrem de pasional. Nu`s genul “ damn. i`m in love with him “ si bla bla , tipete de pitipoanca and stuff like that, dar nu mi`ar displace un tip ca Edward. As prefera sa am un vampir langa mine, decat un nesimtit. In plus, Edward e genul vampirul indragostit. ( nu stiu daca vampirii sunt clasificati, dar fie .. ramane intre noi ). M`as simti atat de in siguranta langa el si as face probabil orice compromis pentru el, tinand cont de faptul ca poate imi asum anumite riscuri cu fiecare minut petrecut aproape de el. Si nu`mi place actorul Robert Pattison, doar vampirul Edward Cullen in toata puterea cuvantului. Imi place tipul lui de baiat puternic, fara nevoia de un sprijin stabil din partea unui membru din exterior, fiind capabil sa si`l creeze singur. As fi langa el suflet, trup si SANGE .. oricand, oriunde si oricum. ( aici chiar am luat`o razna. m`a lovit filmu` prea tare ). In ciuda tuturor impedimentelor majore, mi`as dori sa am propriul meu Edward Cullen.
Am ezitat pana acum sa ma descriu, am sperat ca cei care`mi citesc postarile isi vor face o imagine in ansamblu despre ceea ce reprezint. Dar cum probabil e firesc, iti doresti sa stii cum este cel care scrie aici. Ma numesc Cristian Oana Andreea, am 16 ani. E imposibil sa fiu obiectiva in ceea ce ma priveste, am tendinta sa ma subapreciez. Nu`s Simona Sensual, ca sa ma supraapreciez. Sunt bruneta, mandra de culoarea naturala a parului meu, am un ten destul de curat pe care il neglijez uneori, am vreo 1.65 si`s o rasfatata si jumatate. Sunt o fata simpla, cu tot cu cele 48 de kile ale mele, pe care cateodata o ia valu` si devine tipicul buzoiencei care vrea sa atraga atentia. Sunt irascibila, suparacioasa, uneori aroganta, inocenta cand vreau, greu digerabila, dragastoasa rar, sufocanta doar cand vreau sa obtin ceva, prietenoasa, dar stiu sa pun o limita celor care cred eu ca nu merita sa`mi fie prieteni, recalcitranta, mofturoasa, incapatanata, insensibila uneori, prea sensibila alteori, dureros de sincera in unele cazuri, plangacioasa, cicalitoare, imatura, obsedata, ambitioasa, exigenta cu mine si cei din jur, fitoasa, ingamfata, extrem de dificila, critica, naiva din pacate, prostuta, fricoasa, geloasa, posesiva, impiedicata, nesimtita cateodata, lenesa, pesimista, rea, rece si extrem de nehotarata. Imi plac dulciurile, prajiturile, tot ce e legat de ciocolata si frisca. Mananc fructe in prostie, dar nu ma dau in vant dupa obtinutu` lor, adica piata. Prefer sa mearga tatiiii sa le cumpere. Nu`mi place ciorba, desi cateodata ma apuca o pofta nebuna si pan` la urma mananc. Imi plac sarmalele, cartofii prajiti, omletele, piureul de cartofi cum numai tata stie sa`l prepare, pulpele de pui cu cartofi natur la cuptor … mancarea in general. Imi plac unele mancaruri grele dupa cum observati, dar inclin si in partea cealalta balanta, adica mananc salata continuu. Stie el fedex de ce`mi zice vaca. Revenind, pot sa spun ca sunt un dezastru in bucatarie .. de stadiul cartofi prajiti nu am trecut, dar nu e timpul trecut. Imi place sa citesc, imi plac filmele, ador sa exprim ce simt prin scris. Am simtul umorului dezvoltat, dar din pacate uneori dau in nesimtire si ii jignesc pe cei din jur. Mint pentru a nu provoca suferinta celorlalti si poate nu`s in stare sa`mi asum unele lucruri, dar urasc sa fiu mintita. Sunt rece, imi exprim sentimentele extrem de greu. Nu cred ca le`am spus vreodata parintilor mei sau surorii mele ca`i iubesc. Desi sunt cei mai importanti pentru mine si n`as putea exprima in cuvinte recunostinta care le`o port. Sper sa nu fie prea tarziu momentul cand ma voi decide sa le spun “va iubesc mai mult decat orice”. Am o relatie deschisa cu mama, suntem mai mult decat mama-fiica, suntem cele mai bune prietene. Cu tata ma inteleg de minune, iar cu sora mea ma mai cert uneori, dar este persoana care`mi ofera intotdeauna zambetul de care am nevoie. Am o familie minunata, de asta sunt sigura. Imi place sa visez, desi uneori distrug vise. Plang des, zambesc si mai des, dar sufar din nimicuri. Ma afecteaza usor multe lucruri care nu ar trebui sa ma atinga. Sunt sensibila, chiar daca n`o arat prea des. Imi place sa fiu apreciata. Imi place sa fiu consolata, dar nu stiu sa consolez. Stiu sa ofer o vorba buna acolo unde e nevoie, iar dar vrei poti plange in bratele mele, dar cam atat. Ma enervez repede, n`am pic de calm. Doar cand sunt foarte fericita nu ma poate atinge nimic, poti sa spui ce vrei, sa faci ce vrei ca nu`mi pasa in momentele alea. Uneori ma consider frumoasa, alteori nu. Cred ca am o frumusete cat se poate de naturala fara artificiile exponate astazi pe chipurile tuturor domnisoricilor. Nu ma ascund sa spun despre o persoana ca este frumoasa, daca o consider. Intorc capul dupa un baiat pe strada, daca cred eu ca e dragut si merita sa`i ofer atentie. Nu ma consider inteligenta, dar nici proasta. Stiu sa modelez o problema si sa o rezolv, chiar daca uneori ca sa ma dau interesanta dau impresia ca am neuroni roz. Ador sa dansez provocator, dar nu sunt usuratica. Vorbesc urat , insa nu`s vulgara. Nu sunt genul de fata afectuoasa, dar daca vreau te pot sufoca cu dragostea mea. Nu fumez, nu beau, nu ma atrag chestiile astea. Singura mea dependenta o constituie prietenia. Am nevoie de prieteni mai mult decat am nevoie de aer. Dragostea … e si asta un capitol important in viata oricarei fete, dar cred ca mai am destul timp sa o descopar. Uneori sunt infantila, alteori gandesc mult prea matur pentru varsta pe care o detin. Imi place la scoala, am o medie destul de mare si imi place ca in ciuda acestu lucru, nu sunt catalogata drept “tocilara”. Imi place sa ma impun, marca de baza a varsatorului, zodia pe care o am. Nu obisnuiesc sa`i calc in picioare pe ceilalati ca sa ajung undeva mai sus, dar daca mi s`ar ivi o oportunitate unica, probabil as face orice compromis ca sa o obtin. Imi place sa cant, de fapt ador asta .. cant de cand ma stiu, dar tracul nu mi`a permis pana acum sa cant in fata multimilor. Sunt in corul scolii, dar nu ma multumesc cu atat. Cred in potentialul meu si nu`mi place sa`i las pe ceilalti sa castige intr`o privinta in care stiu ca sunt destul de buna. Dansul e alta pasiune a mea, mereu mi`am dorit sa fiu intr`o trupa, sa particip la concursuri, dar nu am avut ocazia. Poate n`am cautat`o eu cat a trebuit. Am multi prieteni, poate mai multi decat merit, dar prea putini dintre ei sunt intr`adevar sinceri si ma doare sa spun lucrul asta. Imi place natura si tot ce tine de ea. Imi place sa ma plimb si sa admir ce`i in jurul meu. Imi plac copiii, imi doresc o fetita, pe care sa o numesc Adela, dupa numele bunicii mele, a doua mea mama. Nu mai e printre noi, dar simt cum ma priveste de sus si cred ca e mandra de mine. Mi`e extrem de dor de ea si mi`as da cativa ani din viata doar ca sa o am alaturi de mine cateva clipe, sa`i spun cat o iubesc si cat de mult imi lipseste. Viata e destul de grea si eu inca n`am vazut nimic. Nu`mi este frica sa o infrunt. Sunt un suflet bun, insa un om rau uneori. Am obosit sa arat ca pot fi si altfel..
M`am saturat de tot ce ma inconjoara. Naivitatea mea a fost expusa in repetate randuri in fata ta si ai modelat`o dupa bunul tau plac. Eram dispusa sa fiu tandra cu tine, sa`ti ofer afectiunea de care pana acum n`am dat dovada. E discutabil de ce. Poate lipsa de incredere m`a impins spre culmile arogantei si lipsei de sens a faptelor. Eram dispusa sa`mi dau jos aripile ca sa ti le prind tie .. dar acum nici macar nu mai esti aici. Clepsidra care ma ajuta sa`mi recapat constant stapanirea de sine nu pot s`o mai intorc. Ma strabat niste cuvinte ale caror sens nici nu`l mai stiu : “adio” .. “te rog intoarce`te” . Oare mi`e mai bine cu sau fara tine ? Dar stai ! De ce trebuie mereu sa asociez viata mea si continuitatea ei cu tine ? Pot sa razbat si singura sau cred ca doar sper acest lucru. Sunt cu un pas inainte ta si o stii destul de bine. Dar mereu mi`a fost frica sa`l pun pe al doilea, pentru ca pot sa dau peste denivelari ale reliefului intamplarilor mele, care sa ma determine sa renunt. Ma tem .. astea sunt cuvintele care ma definesc acum. Ma tem de orice greseala care ma pandeste la fiecare colt al existentei mele. Ma tem de faptul ca pot fi ranita si nu vreau sa ajung in stadiul in care n`o sa ma pot ridica de jos ca sa`ti arunc in fata cuvintele care odata m`au durut. Cred ca ma tem de mine, ma tem sa nu comit erori care ma pot marca. Sunt consitenta de faptul ca nu pot da timpul inapoi si poate asta explica teama care ma inconjoara. Nu ma consider in stare sa`mi asum prezentul. Intotdeauna incerci sa`mi minimalizezi sentimentele si asta doare groaznic de tare. Daca ai plecat de ce nu mi`ai lasat macar umarul tau, ca sa am punct de sprijin pe viitor ? Probabil in adancul tau stiai ca sunt puternica si ca o sa`mi depasesc frica , dar vroiai sa`mi demonstrez singura acest lucru. Pe viitor o sa am grija ca singurul cuvant care`mi va eticheta comportamentul va fi “pot” . Dar spune`mi : tu de ce te temi ?
Ai plecat in nemarginita instrainare a viselor mele. Nu stiu cum sa te gasesc, stiu doar ca mi se taie suflul si am nevoie de gazul vital al zilelor petrecute impreuna. Alerg, plang, ma prabusesc, ma ridic si continui. Dar cartierul visului in care te caut e prea mare, si nu stiu ce strada sa aleg. Fac o pirueta nedefinita si fara gratie spre stanga si continui sa alerg. Vad vitrine cu amintiri, vad poze cu noi expuse in magazinele inchise cu lacate imense. Imi desfac hanoracul, ma opresc si pun mainile pe genunchi .. las capul in jos sa trag aer pentru timpul in care o sa mai alerg sa te caut. Am nevoie de tine ! Sunt ca o boala care are nevoie de medicamentul ei. Incep iar cautarea care poate n`o sa aiba nici un finish grandios si cu premii, pentru ca poate n`o sa te gasesc. Suspin intens, dar degeaba fiindca suspinul nu te aduce aproape de mine. Vreau sa ma strangi cat de tare poti in brate si sa nu`mi mai dai drumul. As putea sa ma obisnuiesc sa traiesc doar mirosind parfumul tau. As putea trai pe veci asa. Strada e goala .. alerg mai incet pentru ca e intuneric si luna parca nu vrea sa`mi ofere putin din lumina ei. Asa cum Dumnezeu a dat`o pe ea pentru noapte, asa mi te`a dat mie pentru a putea trai. Iar daca la capatul tunelului ai aparea .. as alerga lasand praful de regret in urma, te`as strange la piept zgariindu`te pe spate din cauza puterii si as inchide ochii reamintindu`mi in mod repetat momentul. Poate si printesele din povesti ar fi geloase ca te am. Dar totul e iluzie, refuz sa mai cred ca te voi gasi. Ma opresc din alergat, ridic capul spre cer si respir greu, dar aerul patrunde adanc. Ezit in prima faza, dar ma intorc din drum si ma impac cu ideea ca in singuratate imi voi creea propria poveste. Poveste fara printi, printese, balauri si zane, ci doar cu mine si cu sentimentele mele. Nici un capitol despre tine, e timpul sa ma gandesc doar la mine si la ce simt eu. O sa incep sa privesc partea scrisa a foii, iar daca nu mi se potrivesc frazele, le sterg si le scriu ca pentru sufletul meu. Adio, capat imens al iubirii mele.
Imi doresc un suflet pereche. Un suflet caruia sa`i daruiesc cheia labirintului care ma stapaneste. Un suflet care sa ma vrea langa el si atunci cand reprezint capatul celalat. Un suflet care sa fie punctul meu de sprijin intr`un moment in care simt ca totu`i rece, sa fie alinarea mea atunci cand totu`i cald. Un suflet care sa`mi construiasca un zambet oricate caramizi ar trebui adaugate. Un suflet care sa`mi alunge cu o clipire si o mangaiere orice indoiala care mi`ar apasa gandul. Un suflet care sa`mi aduca la fiecare anotimp ceva specific lui: primavara o floare, fiecare petala a ei reprezentand un sarut, vara un frunct, fiecare muscatura din el reprezentand un minut cu capul pe umarul lui, toamna o frunza stranse in pumnul lui, fiecare bucata reprezentand suflarile pe gatul meu, iarna un fulg care sa reprezinte ochii mei in amintirea lui. Mereu am crezut in existanta unui suflet pereche pentru fiecare. Dar acum cred mai putin ca niciodata in asta. M`am intrebat intotdeauna ce as alege dintre bani, fericire si iubire. Imi dau seama ca sunt legate una de alta, ca fara iubire si bani nu exista fericire. Dar oare iubirea aduce intotdeauna fericire? Sau oare banii sunt teancuri peste teancuri mereu? La intrebarile astea nu voi avea niciodata raspuns. Si viata e scurta si plina de intamplari care marcheaza agenda ei, o analiza a unei ecuatii fara rezultat. Mi`as dori sa merg intr`un parc in alt oras si sa ma plimb aievea in centrul lui, poate chiar in cerc, unde sa ma lovesc de el, de sufletul meu pereche. Sunt telenovelistic, probabil doar povesti dinastea am in cap, fara pata de realitate. Nu vreau un print, vreau un baiat care sa aibe doar coroana sufletului meu. Nu vreau sa vina la mine pe cal alb, vreau sa mearga descult pe o plaja unde sa caute un copac care sa aiba scrijelit numele meu, langa care sa`l adauge pe al lui. Nu vreau sufletului lui pe tava, vreau sa`l castig. Independent de ce ne ofera fiecare zi, sper ca cea de maine sa`mi ofere un zambet pe care sa mi`l amintesc mereu. Nu caut sa ma afund din prima intr`o capcana numita “ indragostita”, ci vreau sa sar peste ea, sa analizez loviturile care ma asteapta, iar daca merita, ma voi intoarce. As vrea sa cred ca voi ajunge sa`mi impart obiceiurile cu cineva. Poate nu e de ajuns sa sper..
Prinde-mi un taifun din fumul ce zboara, cu oda mea odata cu pletele!
Simte-ma, asculta, atinge, dar cu frica! Pentru ca te mint!
Ma simti din fum ca o funie ce te ridica.
Si zambesc cu sete a anacuzie, aprind si o tigara intre lumi,
astept, poate trece timpul mai repede si pot sa plec.
