E doar o stare

Frumos afara … n`am ce zice. Doar ca frumosul e limitat, e ca soarele .. nu sta toata ziua pe cer. Ma arde intai si apoi ma bronzeaza. Exact asa e si cu faptele, ma dor mereu, dar mergand tot inainte se uniformizeaza. Imi place sa fiu trista, parca in momentele astea sunt linistita. Ma gandesc la absolut tot: prin ce`am trecut, prin ce trec, pentru ce sa ma pregatesc. Totul e imprevizibil si daca vrei tu ..pe ghicite. O iei ca la x si o, nu mereu iese jocul in favoarea ta, dar oricum ai sanse mari si continui sa joci pana reusesti si`ti iei revansa. Am invatat sa ma strecor printre situatii pentru ca altfel n`am cum sa supravietuiesc. Urc incet scara vietii, dar cateodata treptele sunt putrede si se mai rup si trebuie sa o iau de la capat. Nu`i nimic.. doar in asta consta totul nu ? Repeti pana te inveti minte si stii sa reactionezi cu multa usurinta si maturitate. Am trecut prin multe chiar daca am 16 ani, iar aceste lucruri m`au ajutat sa devin mai puternica, dar la ce rost? Si`mi permit sa repet intrebarea : la ce rost ? Mereu o sa existe caderi in viata si cu toate astea nu poti atinge apogeul ala al indiferentei si al simtului de forta spirituala. Pentru ca nu exista apogeu, e totul ca`ntr`un meci de fotbal. Pentru 90 de minute te antrenezi luni in sir, dar sansele sunt impartiale .. si poti castiga sau nu. Totul e cam relativ, niciodata nu suntem siguri de ce vrem sa facem, de ce vrem sa devenim si de ce vrem sa se auda mai tarziu despre noi.
Incurajari ? Am parte de ele zilnic.
Minuni ? Niciodata n`o sa am mana destul de lunga ca sa le ating