Sunt cateva intrebari care nu`mi dau pace si ma framanta de cate ori ma pun pe ganduri : de ce a hotarat lumea ca eu sa exist ? de ce am inima ? ce fel de inima am ? de ce o pun in functiune ? ce e iubirea ? stiu sa iubesc ? vreau sa iubesc ? de ce nu am un zambet frumos ? de ce ma doare inima ? cum am invatat sa plang ? cand am invatat sa rad ? cine ma face cel mai des sa rad ? e prima mea viata asta sau am mai existat ? stiu sa`mi fortific existenta ?
N`am nici macar un singur raspuns, iar viata pentru mine e ca un fulg. Il poarta destinul prin fiecare colt al existentei, fie el bun sau rau, asumandu`ne consecintele, chiar daca am invatat sau nu sa facem asta. Viata .. vis , iubire, ambitie, traire, atitudine. Si daca toate acestea costituie un intreg, atunci de ce nu pot sa le ating pe toate ? E ca atunci cand ti se intampla o minune.. iar eu una nu cred in minuni. Niciodata nu ma voi apropia de perfectiune, mereu ma trage ceva in jos, iar asta intr`un fel ma multumeste. Imi plac defectele, imi place haosul, imi place deranjul lucrurilor din viata mea. Mereu fac puzzle`ul constituit din piesele intamplarilor mele, chiar daca unele sunt mai intunecate, iar altele pline de caldura.
E frumoasa viata ? Merita traita ? ..merita traita, te invata atat de multe lucruri … este si frumoasa , dar amaraciunea pe care sunt nevoita sa o gust cantareste mult prea mult in balanta si sper ca asta sa nu ma determine sa`mi distrug singura zidul pe care l`am construit in toti acesti ani.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu