
Cand eram mica obisnuiam sa stau la bunici si sa ma joc cu amicii mei. Imi amintesc ca eram odata pe afara noi toti si ceilalti sareau dupa un morman de pietris. Ce mi`am zis eu in capsoru` ala frumusel al meu ? “ Stati ca va arat eu cum se sare” . Buuuun . M`am urcat frumos pe mormanul de pietris pregatita sa`mi fac grandioasa saritura. Am sarit, doar ca am uitat un mic detaliu… sa sar in picioare. Am sarit ca o tuta cu capul intr`o piatra si mi l`am spart. In afara de faptul ca eram terifiata de sange, imi murdarisem si caciula preferata roz. Tot la bunici intr`o toamna am zis sa ies pe afara cu verisoara mea Cristina. Eu si inteligenta mea nemarginita am zis sa mergem la niste diguri sa sarim de pe unul pe altul. Am mers si dupa ce am trecut de vreo 3 diguri, la al 4-lea am cazut cu capul in noroi. Si daca tot am inceput cu povestirile de la bunici hai sa continui. Eram odata in curte si ma jucam cu verii mei vestitul joc pititea. Eu m`am catarat pe niste lemne si m`am ascuns dupa ele. In fine .. varul care se pusese m`a vazut si a urmat coborarea mea foarte fashion. Eram fashion de mica am uitat sa precizez. Dupa ce am facut un dublu tulup si niste triple suruburi pe lemnele alea am aterizat pe pamant julita din cap pana in picioare si stateam jos si plangeam, iar verii mei au venit sa ma consoleze. Dar cum treaba nu era terminata frumos mi`a mai cazut si o buturuga de vreo 15 kile in cap, iar verii au ramas socati .. credeau ca o sa lesin. Dar nooo.. eram fashion cum am zis, am inceput sa rad,m`am ridicat si am continuat jocul. Ca asa procedeaza o fashionista. In alta zi ce mi`a trecut prin cap ? mi`am luat doi veri si ne`am dus si am urcat un deal, apoi o padure de pini si am gasit un drum. Nu prea m`a impresionat drumul ala asa ca am coborat iar prin padure. Pe la jumatatea padurii, eu, inteligenta intruchipata, am inceput sa alerg in jos inspre deal si m`am dus ca bolovanu` pana cand am ajuns pe deal. Verii mei au coborat dupa mine repede, dar in afara de faptul ca aveam ace de pin din gura pana in chiloti, astia doi erau uimiti cum de am ocolit toti pinii aia ca erau desi. Ehh … abilitatea mea e nemarginita. Alta data eu si iar verii mei impreuna cu un amic Iulian din vecini am hotarat sa mergem prin padure intr`o aventura. Am mers si am mers si iar am mers. Eu sincer habar n`aveam unde suntem, dar normal ca nu le spuneam lor ca mergem aiurea ca tampitii. Iulian asta tot zicea” lasa ca stiu eu drumurile astea” , “ stiu eu padurea asta” , “ stiu eu unde o sa ajungem” .Stia pe masa ! Ne`am ratacit. Bun. Si acum ce facem ? am mers si iar am mers si inca am mers pana am gasit o tanti batrana si am intrebat`o pe unde mama naibii suntem si ne`a informat biata femeie ca suntem la vreo 3 sate de satul nostru. No problem .. tot ce aveam in cap era : streang, Iulian . Copaci aveam destui de unde sa`l agat. Intr`un final am gasit un drum si ne`am intalnit cu niste oameni la care m`am dus plina de nervi si isterie si i`am intrebat pe unde sa o luam ca sa ajungem acasa. Dupa indicatiile lor am preluat conducerea ca o fata descurcareata ce sunt si am ajuns acasa intr`un final unde ale noastre mame nici nu observasera ca plecasem de acasa. Eu era sa mor de spaima ca ma ratacisem in adancu` padurii si mama n`avea stres. Va mai spun si cand am cazut in canal ? sau cand m`am busit de copac ? sau cand am cazut pe scari la scoala? Nu vreau sa ma fac de ras in totalitate. Asa cate putin. Va povestesc alta data. Mi`e dor de copilarie .. de vremea in care grija mea era doar joaca.
1 comentarii:
nu ti`am dat ultima parte ca stiam ca o sa o citesti aici pe blog :> :x
Trimiteți un comentariu