Mainile`mi reci umbla prin parul tau ud de umezeala iernii. Stai .. e doar imaginatia mea. Tu nu esti aici, ai plecat demult din viata si inima mea, ai plecat in fuga nu ai mers usor. Probabil o sa ti se taie respiratia la un moment dat de atata fuga si te vei intoarce pe jos, in picioarele goale prin zapada rece si cruda, doar ca sa`mi ceri putina caldura si iubire. O sa`ti spun calm ca nu am , caldura si iubirea nu se vand la kilogram. Se castiga greu, iar tu n`ai facut nimic ca sa stiu ca le meriti. Regret ca am stat atata timp si am irosit atatea clipe doar stand sub patura cu un ceai cald in mana si gandindu`ma la tine. Regret ca am varsat lacrimi acolo unde deja era inundat locul. Regret ca am permis inimii mele sa se sparga, dar era pe garantie si am reparat`o. Mai regret ca n`am stiut sa pun bariera la timp si s`a produs accidentu` de a ma indragosti. Si ce regret cel mai mult este ca am vrut sa`ti schimb felul de a fi. Dar toate s`au rezolvat. Nici o ecuatie nu este fara rezultat in lumea asta. Un singur lucru nu regret : acela ca te`am cunoscut. Sau poate ca in unele clipe urasc clipa aia cand ochii mei i`au intalnit pe ai tai, dar de fapt unele momente chiar au fost frumoase si vor ramane intiparite in mintea mea pentru totdeauna, dar doar atat… pure amintiri. Mai mult urate decat frumoase, dar o sa incerc sa le compensez cu ultima plimbare dintre noi. In sfarsit a venit dimineata dupa atat de mult intuneric ..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu