Am promis ca voi fi aici cand vei veni, am promis ca`ti voi strange aripa de spate cand ti se va rupe, dar timpul nu ma lasa. Trece prea greu, ca acul ceasului vechi si stricat de pe noptiera langa care sta poza noastra de asta`vara. Vara .. vara in care eu eram arcusul, tu vioara. Vara in care eu eram coarda, tu chitara. Vara in care eu eram somnul, tu visul. Vara in care eu eram strofa, tu erai melodia. Vara in care eu eram ora, tu erai minutul. Vara in care eu eram tu si tu erai eu. Dar timpul nu iarta, lacrima din coltul ochiului drept curge neagra din cauza rimelului cu care m`am dat azi`dimineata si se prelinge pe gatul gol. Simt dorul in maduva coloanei si simt cum ma trece un fior cand iti aud numele. Te iubesc .. sau daca stau sa ma gandesc mai bine, iubesc doar amintirea ta. Amintirea sarutului din vremea apusului lent, amintirea ploii pe pervazul tau, amintirea mangaierii tale, amintirea trecerii mainii tale prin buclele mele ametite de vant, amintirea melodiei noastre ale carei versuri sunt inca imprimate in mintea mea… doar o amintire. Iubesc vremea de demult. Asa si ? Nu schimba asta cu nimic starea mea. Totul sta in contextul ratiunii mele. Trebuie sa invat sa traiesc indiferent de ce formeaza un cerc in jurul meu. Trebuie sa invat sa fiu eu , indiferent de ce vor altii sa vada in mine. Cred in mine, iar maine cand o sa ma trezesc o sa ma uit in oglinda si o sa ma simt prea frumoasa pentru tine. O sa ma simt ca o printesa, ca atunci cand eram mica, iar mama ma imbraca in rochite si`mi coafa parul moale si matasos.O sa ma simt bine in pielea mea, iar tu nu o sa ma mai faci sa ma simt inferioara. Sunt asa cum vreau sa fiu. Si`mi pare rau, dar nu`mi voi tine promisiunea de a te astepta. Am plecat .. vezi ca ti`am lasat pe pat trandafirul alb. E inca viu, l`am tinut in viata cu lacrimile mele.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu