Ea, chip angelic, par brunet si o dunga aiurea de dermatograf pe pleoapa dreapta. Buze moi, ochii incetosati de timp, de timpul care nu iarta, ci doar trece. Ea, inocenta pura cu ceva timp in urma. Ea, maturitatea care si`a scobit existenta prea devreme. Ea, soarele diminetii de vara. Ea, unghiul dintre fericire si regret. Ea, ramura subtire din copacul iubirii. Ea, latura perfecta a patratului copilariei. Ea, dorul zilei ce a trecut. Ea, visul adevarului de maine. Ea, rana deschisa in adanc, dar ea, suprafata care ii demonstreaza ca oamenii nu vad inauntru. Ea, sansa care a trecut prin adierea vantului pe obrazul fin al prezentului. Ea, copila care iti da un zambet indiferent de vreme, doar ca sa te faca sa uiti ca timpul te minte mereu. Ea, zambetul ca zapada iernii tarzii care luceste in primele zile, apoi dispare. Ea, sufletul nimanui. Ea, pata de culoare intr`o zi in care toti oamenii alearga spre reusita. Ea, stalpul de curaj atunci cand gardul din jur se rupe si se izbeste de pamant. Ea, fetita mamei care i`a sarutat fruntea in impas. Ea, destinul florii fara soare. Ea, speranta vremii care rupe ata subtire care leaga trecutul de prezent. Ea, lumina lunii deasupra ta. Ea, podul dintre ura si iubire. Ea, perna asternerii lacrimilor dulci, dar sarate. Ea, melodia care`ti alina dorul. Ea, parfumul intepator al unei zile de odihna. Ea, firul drept al sinceritatii. Ea, drumul spre cer. Ea, ploaia care`ti uda parul plin de gel. Eu, tabloul sufletului tau.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu