M`am saturat de tot ce ma inconjoara. Naivitatea mea a fost expusa in repetate randuri in fata ta si ai modelat`o dupa bunul tau plac. Eram dispusa sa fiu tandra cu tine, sa`ti ofer afectiunea de care pana acum n`am dat dovada. E discutabil de ce. Poate lipsa de incredere m`a impins spre culmile arogantei si lipsei de sens a faptelor. Eram dispusa sa`mi dau jos aripile ca sa ti le prind tie .. dar acum nici macar nu mai esti aici. Clepsidra care ma ajuta sa`mi recapat constant stapanirea de sine nu pot s`o mai intorc. Ma strabat niste cuvinte ale caror sens nici nu`l mai stiu : “adio” .. “te rog intoarce`te” . Oare mi`e mai bine cu sau fara tine ? Dar stai ! De ce trebuie mereu sa asociez viata mea si continuitatea ei cu tine ? Pot sa razbat si singura sau cred ca doar sper acest lucru. Sunt cu un pas inainte ta si o stii destul de bine. Dar mereu mi`a fost frica sa`l pun pe al doilea, pentru ca pot sa dau peste denivelari ale reliefului intamplarilor mele, care sa ma determine sa renunt. Ma tem .. astea sunt cuvintele care ma definesc acum. Ma tem de orice greseala care ma pandeste la fiecare colt al existentei mele. Ma tem de faptul ca pot fi ranita si nu vreau sa ajung in stadiul in care n`o sa ma pot ridica de jos ca sa`ti arunc in fata cuvintele care odata m`au durut. Cred ca ma tem de mine, ma tem sa nu comit erori care ma pot marca. Sunt consitenta de faptul ca nu pot da timpul inapoi si poate asta explica teama care ma inconjoara. Nu ma consider in stare sa`mi asum prezentul. Intotdeauna incerci sa`mi minimalizezi sentimentele si asta doare groaznic de tare. Daca ai plecat de ce nu mi`ai lasat macar umarul tau, ca sa am punct de sprijin pe viitor ? Probabil in adancul tau stiai ca sunt puternica si ca o sa`mi depasesc frica , dar vroiai sa`mi demonstrez singura acest lucru. Pe viitor o sa am grija ca singurul cuvant care`mi va eticheta comportamentul va fi “pot” . Dar spune`mi : tu de ce te temi ?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu