"M-ai inzestrat cu talentul asta bolnav de-a povesti"
Ceasul de liniste completa a trecut. Pe pervazul meu un cuc incearca din cand in cand o nota cu vibratii de sticla. E frumos afara, razele soarelui se izbesc de ochii mei, iar valul de caldura ma imbie. Oamenii trec prin fata blocului meu ca niste naluci ale gradelor ridicate, ametiti de incendiul asfaltului de sub picioarele lor. Un copil se da intr`un leagan in masuri inegale si lente. As cobori la el dar mi`e rusine de tristetea lui care ma face sa ma inec in gat, cand vad picurul de lacrimi pe care il framanta intre pleoape. Si manutele lui tin strans bara de sprijin a leaganului, intocmai ca un fluture uitat de vreme. Increderea lui pare a se pierde in lacrimile sterse care i`au umezit obrajorii fini si inrositi de puterea trecerii mainii peste ei. Are in picioare o pereche de adidasi rupti, murdari si ii taraste de ciment, odata cu balansul leaganului. Se uita la intervale scurte de timp in spate .. speranta ochisorilor lui ma face sa cred ca asteapta pe cineva. Are parul de`un blond deschis si foarte intens si se reflecta atat de minunat soarele in suvitele care`i acopera crestetul. Chipul lui adorat de vreme pare imbatranit de tristetea cuprinsa in lacrimi. O femeie la fel de blonda ca el se apropie de leagan si ii atinge delicat umarul, apoi barbia, strangandu`i capul la piept. Copilasul se intoarce si dintr`o data un zambet i se imprima pe chip. Un zambet atat de frumos si inocent .. mai sclipitor ca soarele zilei de azi. O imbratiseaza strans, incurcandu`si manutele in parul ei lung si blond. Se iau de mana si pornesc pe o strada inlaturata. N`o sa uit niciodata rabdarea lui de a o astepta si bucuria de a`si revedea mama.
Ceasul de liniste completa a trecut. Pe pervazul meu un cuc incearca din cand in cand o nota cu vibratii de sticla. E frumos afara, razele soarelui se izbesc de ochii mei, iar valul de caldura ma imbie. Oamenii trec prin fata blocului meu ca niste naluci ale gradelor ridicate, ametiti de incendiul asfaltului de sub picioarele lor. Un copil se da intr`un leagan in masuri inegale si lente. As cobori la el dar mi`e rusine de tristetea lui care ma face sa ma inec in gat, cand vad picurul de lacrimi pe care il framanta intre pleoape. Si manutele lui tin strans bara de sprijin a leaganului, intocmai ca un fluture uitat de vreme. Increderea lui pare a se pierde in lacrimile sterse care i`au umezit obrajorii fini si inrositi de puterea trecerii mainii peste ei. Are in picioare o pereche de adidasi rupti, murdari si ii taraste de ciment, odata cu balansul leaganului. Se uita la intervale scurte de timp in spate .. speranta ochisorilor lui ma face sa cred ca asteapta pe cineva. Are parul de`un blond deschis si foarte intens si se reflecta atat de minunat soarele in suvitele care`i acopera crestetul. Chipul lui adorat de vreme pare imbatranit de tristetea cuprinsa in lacrimi. O femeie la fel de blonda ca el se apropie de leagan si ii atinge delicat umarul, apoi barbia, strangandu`i capul la piept. Copilasul se intoarce si dintr`o data un zambet i se imprima pe chip. Un zambet atat de frumos si inocent .. mai sclipitor ca soarele zilei de azi. O imbratiseaza strans, incurcandu`si manutele in parul ei lung si blond. Se iau de mana si pornesc pe o strada inlaturata. N`o sa uit niciodata rabdarea lui de a o astepta si bucuria de a`si revedea mama.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu